in Miscarea literara nr. 4

In romanul lui Gabriel Chifu, Punct si de la capat (Editura Polirom, Iasi, 2014), memoria constituie o forma de (auto)salvare si ocrotire a umanului. Nu uitind ne vom proteja sinele de grotescul Istoriei traite, ci inmagazinind-o in cotloanele memoriei si transmitind-o celor ce vin dupa noi. Menirea individului devine astfel aceea de a tine minte si de a repovesti felul in care mecanismele istoriei ne altereaza existenta si eul. Iar scopul acesta existential, de fi martor si povestas in acelasi timp, se plaseaza mai presus de noi insine, de viata noastra. Asa se face ca profesorul Bazil Dumitrescu nu va imbatrani cu adevarat decit atunci cind lumea la care a fost martor va fi fost povestita.