Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe deschide.md
Citind Insemnari dintr-un bordel turcesc mi-am amintit de Dimitrie Cantemir. Philip O Ceallaigh este un Cantemir posmodern: calatoreste mult, face parte dintr-o lume globalizata, dar globalismul nu-l inghite, ci ii permite sa vada diferentele. Ma bucur ca s-a stabilit in Bucuresti. Sper sa-l vedem si la Chisinau. Atunci am avea sansa sa ne vedem bu
Citeste mai multin Sapte seri
Da, Palahniuk e tipul cu Fight Club. De data asta Polirom ne livreaza cel mai recent roman al lui, pentru care USA Today a gasit un tagline amuzant: «Tot ce ar fi trebuit sa fie 50 Shades of Grey, dar n-a fost.» Cu alte cuvinte, un miliardar depravat pe nume Linus (ca Torvalds, ala cu Linuxul…) pune laba pe o stagiara, si o pune
Citeste mai multpe blog.libris.ro
Fara sa adopte un ton tabloidizant, spectaculos, complice, al dezvaluirilor incendiare visate de orice publicatie, Adriana Saftoiu mizeaza mai degraba pe luciditate, intrebari retorice si prudenta explicativa: desi vorbeste de pe pozitia insiderului privilegiat, nu foloseste o abordare categorica si nici nu da impresia monopolului asupra adevarului
Citeste mai multin Catavencii
Foarte buna meseriasa, Elif Shafak e dotata din plin cu sensibilitatea speciala a turcilor umblati prin lume, care-si privesc compatriotii cu un amestec de nostalgie si detasare critica. La fel ca Pamuk, dar pe cu totul alte cai, Shafak incearca sa-i priceapa pe turcii de azi, cautindu-le radacinile din disparuta lume otomana, cosmopolita si mai to
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Care este miza lui Vasile Ernu prin publicarea acestei trilogii (le reamintim cititorilor ca Sectantii este primul volum din Mica trilogie a marginalilor)? Miza reiese, cred, din continut, nu din „obiectivul” propus. Sint teme care pe mine ma obsedeaza. Sint intrebari la care caut raspuns, ma framinta. Eu nu scriu „carti cu miza
Citeste mai multin Orizont nr. 4
Observind indeaproape psihologia criminalului fara scrupule, motivat de spectrul halucinant al grandorii totalitariste, Chifu isi transforma romanul schitat cu unelte excelent stapinite intr-un manifest impotriva ciclicitatii aberante a erorilor istoriei. Intr-o vreme a melancoliei prost intelese, a manipularilor surde si intere
Citeste mai multin Ex Ponto nr. 2
Insa romanul rescrie istoria intr-un fel condensat si memorabil, iar Gabriel Chifu introduce cu acest personaj dostoievskian o expresie particulara a diavolului in istorie, un demon, un „inger cazut”, cum il caracterizeaza unul dintre detinuti. Gnoza sa revendica demonia unui sistem politic care-si propune sa edifice „omul nou&rdq
Citeste mai multin Conta nr. 15
Sint o serie de secvente antologice in cuprinsul cartii, precum aceea – favorita mea! – a autoreeducarii lui Octavian in inchisoarea de la Rimnicu Sarat, in contrast cu evocarea teribilei „reeducari” de la Pitesti. Surprinzator si paradoxal e ca scenele „binelui” ii ies autorului mai puternice decit ce
Citeste mai multin Ramuri nr. 4
Construit impecabil, ca un ceas elvetian in care nicio rotita nu functioneaza aleatoriu, romanul lui Gabriel Chifu are si evidente valente cinematografice. Si nu-i vorba numai de motaj, ci si de meticulozitatea corporalizarii scenelor. Dincolo insa de caramizile edificiului care sint potrivite milimetric, se remarca ceremonialitatea stilului
Citeste mai multin Romania literara nr. 24
Gabriel Chifu pune in pagina cu extrema acuitate intreaga dispozitie schizoida a Romaniei comuniste, inclinata sa demonizeze si sa beatifice. Sa judece maniheist, pentru ca istoria, neagra, cere asemenea judecati. Bordea si Cadar sint prototipurile acestei gindiri. Simple emanatii ale ei. Daca ultimul reprezinta „jumatatea pozitiva” a c
Citeste mai mult