pe bookhub.ro
Apariție nouă la Polirom, anul 2017, cartea Maimuța și esența de A. Huxley (1948) te solicită ca lector în dublul efort de a înțelege lumea distopică, în antinomie cu cea utopică, idealizată într-un trecut in illo tempore, al cititorului sau personajelor, care devin treptat amnezice, fără identitate într-un sistem absolutist. Activ
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Romanul e cu două desfășurătoare, două aripi narative. Una cunoscută, care face parte din anecdoticul vehiculat, adesea, de autor. Sînt acele povești pe care-i place să le împărtășească. Cu același chef, de fiecare dată. Alta, situată-n necunoscut, cu grade diferite de înțelegere a textului. Îl conduce pe cititor prin lumi neșt
Citeste mai multîn Dilema veche, nr. 135
Prin atmosferă, prin suspans şi prin structurarea acţiunii pe mai multe paliere, care se întretaie şi se multiplică ingenios, romanul Dorei Pavel aparţine genului gotic. [...] Captivul este un roman foarte bine lucrat, neliniştitor şi incitant. Dora Pavel scrie excepţional, frazele ei avînd o densitate senzuală şi o acuitate psihologic
Citeste mai multîn Steaua, nr. 4-5
Romanul Dorei Pavel rămîne un excelent elogiu al temelor secundare care – doar ele – pot construi, în subsolul ficţiunii, efectul de realitate.
Citeste mai multîn Dilemateca, nr. 1
Captivul, este o uluitoare poveste ce dezvoltă teme duale, faţă şi revers: dragoste-incest, artă-terapie, originalitate-nebunie. [...] Dora Pavel îmbină remarcabil psihologismul cu elementele de thriller, ştie să-şi ţină în şah cititorul, oferindu-i informaţii cu pipeta, reuşeşte să schimbe perspectiva la 180 de grade, păstrînd
Citeste mai multîn Contemporanul-Ideea europeană, nr. 10
Rareori scriitura, corelată sugestiilor psihologismului, m-a avertizat mai împlinit asupra celei care produce vraja, ca în cazul Dorei Pavel. Recenta ei carte, publicată la Polirom, curge cu sonoritatea limbajului lăsat de prozatoare să ruleze peste anomalii. Este, în bună parte, un reuşit examen aplicat frazării, interesului pentru subst
Citeste mai multîn Apostrof, nr. 12
Captivul e construit tot pe o canava de inspiraţie psihiatrică. Însă, şi de data aceasta, ca şi în precedentul volum, ingredientele romaneşti preluate din inventarul psihopatologiei nu sînt cultivate la modul senzaţionalist-documentar, ca o colecţie de curiozităţi de „exotism” medical, terifiante pentru omul de rînd, ci sînt înv
Citeste mai multîn Apostrof, nr. 1
În Captivul, Dora Pavel construieşte migălos, sub lupă. Romanul urmează un plan cîntărit pînă la detalii farmaceutice şi urmăreşte o ţintă, care îşi păstrează, însă, misterul/farmecul şi după ce ultima filă a fost întoarsă. În plus, nu visează nici o clipă să devină teză, ci se păstrează în stadiul unei bogate ambi
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 102
Ceea ce dă distincţie scrisului Dorei Pavel în corul de voci prozastice contemporane este abilitatea de a reveni la epic, de a construi nişte naraţiuni exemplare, fără trucurile binecunoscute ale prozatorului postmodern, departe de poncifele romanului postdecembrist şi reuşind să se întoarcă, într-un mod insolit, la resurse tematice ma
Citeste mai multîn Pravalia culturala
În romanul Captivul, mistificarea apare altfel: viaţa reală este înghiţită de teatru. Un teatru al psihozei, lugubru, atins de boală, dar cu infinite nuanţe ale naivităţii, prospeţimii, ale fericirii. [...] În mod straniu, eşti gata să protejezi o pasiune incestuoasă, să primeşti cu încîntare întîmplări aiuritoare, să te laş
Citeste mai mult