în Suplimentul de cultură, nr. 752
Și prin cel din urmă roman, Sofi Oksanen subliniază o idee exprimată în filmul său de promovare: faptul că subiectul său preferat este puterea. Într-un fel, tot ce a scris și scrie ea este despre putere. Uneori, puterea este a statului totalitar, alteori, a individului care poate controla totul. C teodată, totul nu este dec t slăbiciune
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 752
Chiar și prin felul în care-și ține în fr u personajele, prin modul în care sare de la un deceniu la altul, de la un cadru temporal la altul, Sofi Oksanen se dovedește o scriitoare căreia îi place să dețină controlul. Și acest lucru se simte, chiar dacă susține că nu are nici un plan concret atunci c nd se apucă de scris o carte. E
Citeste mai multÎn Deşteptarea, Bacău
Sunt cărți care-ți st rnesc curiozitatea de cum le-ai văzut sau ai auzit de ele, atrăg ndu-te ca un magnet. Așa sunt de pildă, cele ale lui Andrei Oișteanu, care a scris despre sexualitate şi despre narcotice în literatura rom nă, cu dezvăluiri foarte interesante privind obiceiurile unor scriitori. Tot el a publicat o carte consacrată
Citeste mai multpe pagina personală de facebook
Respectivele amintiri, acumulate în timpul c t s-a aflat, ca t năr teolog, în postura de șef de cabinet al marelui ierarh de la Cluj sunt exact așa cum și-ar fi dorit să le citească subiectul lor uman: precise, atente la detalii, neînflorite și necosmetizate să dea bine azi. Căci orice volum memorialistic este pălit, este atins, este v
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1086
Un roman neorealist, l-am putea clasifica, pe o osatură postmodernă, unde timpul e fragmentat de un neîncetat du-te-vino. Între 2016, în Helsinki, Finlanda, unde se deschide, pentru a se încheia tot acolo, după ce aproape 400 de pagini din densul roman sîntem plimbați pe meleaguri ucrainene. De la Oblastia Mîkolaiiv și Dnipropetrovsk, la
Citeste mai multîn Cațavencii
Tatăl meu la izolare e o carte frumoasă și profund emoționantă, scrisă cu aceeași migală și măiestrie ca sora ei mai în vîrstă, Medgidia, orașul de apoi. Cristian Teodorescu salvează multe din personajele vechi, încheie povești și reîncepe altele, reface întreaga țesătură miraculoasă a orașului și a oamenilor lui
Citeste mai multpe coverstories.ro
Înt lnirea dintre Clara Usón și personajele sale, în Asasinul timid, construiește un puzzle de filosofii, abisuri mintale, vicii, pierzanie și izbăvire – în care dacă nu te regăsești, cel puțin devii martor la 3 povești de viață care n-au cum să te lase indiferent. (…) Mai presus de toate, cartea Clarei Usón este despre cu
Citeste mai multpe pagina personală de facebook
Preasfințitul Macarie a publicat la Polirom un elegant volum unde își reunește amintirile despre ÎPS Bartolomeu Anania: omul rar care i-a fost deopotrivă mijlocitor spre taina lui Dumnezeu, spre lumea culturii și rigorile slujirii sacerdotale. E o restituire autobiografică și memorialistică vibrantă, folositoare și tandră, menită să
Citeste mai multpe pagina personală de facebook
E pluribus unum... Iată un nou element din seria hermeneutică datorată profesorului Adrian Papahagi. Nimeni nu era desigur mai potrivit, în cultura noastră, pentru o asemenea sarcină intelectuală, iar scopul autorului e pe deplin atins: după ce-i citești interpretările deopotrivă erudite și clare, înțelegi mult mai nuanțat bogăția
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Chiar dacă este un volum de povestiri, există un personaj care umple aproape toate textele (cum spuneam mai sus), dar și teme predominante în Bărbatul din spatele ceții: condiția scriitorului, drama celui neînțeles, visul în vis, sinuciderea, suferințele, care fac din acest volum o carte apăsătoare, plină de întuneric și spiritualit
Citeste mai mult