în Observator cultural, nr. 1086

Un roman neorealist, l-am putea clasifica, pe o osatură postmodernă, unde timpul e fragmentat de un neîncetat du-te-vino. Între 2016, în Helsinki, Finlanda, unde se deschide, pentru a se încheia tot acolo, după ce aproape 400 de pagini din densul roman sîntem plimbați pe meleaguri ucrainene. De la Oblastia Mîkolaiiv și Dnipropetrovsk, la Odessa și Tallinn – în Estonia. Avem o extinsă radiografie a lumii capitaliste la suprafață, profund dominată de racilele comuniste în străfunduri, care străbat prin pojghița subțire a unei noi, dure realități. (…) extrem de atent relatate secvențele lumii postsovietice, cu tot păienjenișul de combinații posibile pentru a face bani. O nouă temă de speculat, infertilitatea și dramele ce se ițesc în jurul celor care devin donatoare. Subiect gingaș în lumea de azi, cu consecințe dintre cele mai grave. Lumea merge însă înainte, cu și fără copii. Un roman foarte dur, chiar și pentru bărbații care caută doar scene tari.