pe putereaacincea.ro
Deși volumul abundă în detalii biografice – fiind, din acest punct de vedere, o spectaculoasă fișă personală –, ele își depășesc condiția de elemente ale contingentului, fiind și un expresiv dosar de epocă. Fiecare nou amănunt despre copilărie, părinți, devenire umană și intelectuală, carieră culturală, maeștri și colegi se constituie în fragmente dintr-un Bildungsroman de o forță și o expresivitate remarcabile. Într-un memorabil text mai vechi, Eu, Niculae al lui Moromete, ni se oferă nu doar oglinda, ci și cheia în care trebuie citită viața Ilenei Mălăncioiu. Mai mult, prin aceeași grilă poate fi înțeleasă și opera ei: aceea a unei autoconstrucții lente, aparent tăcute, fără mari prefaceri și fără zgomotoase procese de reinventare în funcție de mode și contexte.
Citeste mai multGabriela Adameșteanu și Lavinia Braniște la LeseLenz, Hausach, Germania
Gabriela Adameșteanu și Lavinia Braniște au participat la cea de-a 27-a ediție a Festivalului LeseLenz din Hausach, Germania, care a avut loc în perioada 11-17 iulie a.c. Organizatorul festivalului este poetul José F. A. Oliver, actualul președinte al PEN-ului german, iar participarea românească din cadrul acestei ediții – din care au mai făcut parte Ana Blandiana și Nichita Danilov – a fost curatoriată de poetul și prozatorul Jan Koneffke.
Citeste mai multîn revista Familia
La gunoi (Polirom, 2024) anunță deja prin titlu ideea de pierdere, de viață „irosită”, dar recuperabilă scriptural/literar. La gunoi găsești de toate, de la lucruri folosite, la ambalaje, resturi, obiecte degradate, toate urme ale experiențelor trăite, înglobând momente trecute, consumate, tot ce s-a dus și e de aruncat, însă nu și la Dan Sociu, care doar se face că nu mai are nimic de preț, el selectează și reciclează nostalgic. La gunoi este o nuvelă-remember, ea reia câteva dintre temele preferate ale autorului douămiist dintr-o perspectivă nouă, a maturității.
Citeste mai multîn Cațavencii
Tipa care-și povestește experiențele de angajată cu contract pe durată determinată – nu-și spune numele! –, ce poate fi reînnoit în funcție de performanțele ei, schimbă mai multe slujbe, în căutarea uneia care să n-o solicite prea mult. (…) Pe urmele neobositei femei, îți dai seama că Nicio slujbă… e de fapt o satiră agreabilă a căutării locului de muncă ideal, la care n-ai nici o șansă să ajungi vreodată, deși merită să încerci: mai cunoști lume.
Citeste mai multpe booknation.ro
Timp de 20 de ani de la terminarea liceului, Bret s-a gândit să scrie o carte despre ultimul an de liceu, dar trauma a fost prea puternică și nu a reușit s-o depășească. Simplul fapt de a încerca să scrie despre acel an îi declanșa un atac de panică. Acestea sunt mărturisirile naratorului din primul capitol al cărții și bineînțeles că-ți captează atenția și curiozitatea se trezește. Până la urmă autorul reușește să scrie o poveste foarte originală, care îți dă fiori pe șira spinării, iar la final te umple de stupoare pentru că deznodământul este neașteptat în ciuda tututor bănuielilor pe care le-ai avut de-a lungul lecturii. Violența este cuvântul de ordine al cărții, de la intruziuni în locuințe, la dispariții misterioase până la crime sadice, povestea construiește o scenă a anilor ’80 în care criminalul în serie se integrează perfect, e la el acasă. Dar pe lângă această violență apare și neasumarea, ideea că personajele își menajează conștiința, ignorând cu buna știință lucrurile impardonabile făcute, obligați de împrejurări. Mi-a plăcut foarte mult scriitura și abia aștept să citesc și American Psycho.
Citeste mai multFontana di Trevi/ Der Trevi Brunnen de Gabriela Adameșteanu, prezentată la Literaturhaus Stuttgart
Ediția germană a romanului Fontana di Trevi de Gabriela Adameșteanu – apărută în anul 2023 la Editura Aufbau, în prestigioasa „Die Andere Bibliotek”, în traducerea Evei Ruth Wemme, cu titlul Der Trevi Brunnen – a fost prezentată în data de 11 iulie a.c. la Literaturhaus Stuttgart de Claudia Dathe, specialistă în literatura est-europeană, coordonatoare de proiecte la Universitatea Europeană Viadrina din Frankfurt (Oder) și traducătoare din polonă și ucraineană. Prezentarea cărții a fost urmată de o discuție cu autoarea, de lectura unor pasaje din carte, susținută de actrița Marit Beyer, și de intervenții din public.
Citeste mai multpe optmotive.ro, nr. 196/106 (serie nouă)
Lamba e genul de scriitor maleabil, care migrează prin diferite zone ale tematicii, în general. Cei care au ajuns deja la cele două cărți menționate știu exact la ce mă refer. În acest proces de „reinventare”, nu pot să nu remarc stilul plăcut al povestirii, dar și faptul că Lamba știe să construiască o poveste cursivă, cinematografică. Cartea de față urmărește povestea unui român naturalizat în Algeria (Radu, devenit Rida), care îi mărturisește unui jurnalist român întâmplările prin care a trecut în anii `60: „Povestea mea începe în Lyon, în aprilie 1962, într-un oficiu al forțelor de muncă și se termină la finele lui martie 1963, la In Ekeer. Acela a fost anul venirii mele acasă.”
Citeste mai multîn revista Epithet
Dincolo de frumusețea lecturii, chiar și în tonuri grave, cartea este o meditație despre ceea ce am devenit după „Restaurația” din 1989, despre ceea ce am uitat, despre idealurile înșelătoare, „despre morții cei noi” care continuă să moară în sufletele noastre și de care ne ascundem prin diferite forme de neasumare, „pentru că într-o lume clădită pe vinovăție, iată că victimele stânjenesc”.
Citeste mai multîn revista Orizont
Un alt mare atribut al cărții este onestitatea întreprinderii critice. Marta Petreu nu își menajează Opera pe care o citește, ba dimpotrivă, îi scoate la lumină preluările nedeclarate, omisiunile, ambiguitățile, contradicțiile, repetițiile- chiar dacă, uneori, le justifică (L. Blaga nu a fost fizician, ci metafizician, el “a construit grăbit”, etc.) Dna Petreu sa face ordine și în grădina receptării filosofiei vizate, pe care o curăță de învinuiri nefondate, de etichetele false, care încă o parazitează și o compromit. De mare interes este, de asemeni, portretul inedit al filosofului, ce se agregă, fragmentar, în zonele umbroase ale Operei.
Citeste mai multîn România literară, nr. 31
„Marta Petreu adoptă, la rândul ei, o rigurozitate bazată însă pe o sursologie impresionantă, organizându-și demersul pe trei niveluri: primul ține de o precizare a conceptelor operaționale a filosofiei blagiene cum este cel de „dogmă“, pe un portativ de semnificație, cursorul deplasându-se uneori pentru același concept în funcție de context, îmbogățit de la o carte la alta. Al doilea nivel se referă la postulatele blagiene, la afirmațiile care nu se cer demonstrate – ceea ce nu împiedică comentarea lor! –, dar care constituie o structură de rezistență a sistemului său filosofic. Dincolo de acestea se află un al treilea nivel, poate cel mai important, cel al metodei, a felului în care Blaga concepe utilizarea conceptelor, a felului în care acesta gândește propria sa poziționare în sistem, în raport cu metafizica, cu științele, cu filosofia contemporană lui etc. ”.
Citeste mai mult