în Observator cultural, nr. 1226
Cu un stil elegant şi precis, Papini se deschide ȋn faţa cititorului fără să ascundă sentimentele profunde de care este cuprins. (…) Atunci când ultima speranță este distrusă, când Papini a devenit „un om sfârşit”, şi cititorul nu își mai poate imagina o cale de ieșire din acele chinuri sufletești care, pe parcursul lecturii, au început să-l apese şi pe el, reîntoarcerea la rădăcini şi la ţara maternă se dovedește a fi leacul suprem. „Orice-aș face, sunt un om născut ȋn Toscana, între toscani, între priveliști şi valori toscane, […] înțeleg cerul acesta nespus de frumos chiar şi atunci când e urât.” După atâta suferință şi atâtea contradicții, doar simplitatea peisajului şi atmosfera pământurilor strămoșești pot să pună viaţa ȋn perspectivă şi să ofere liniștea.
Citeste mai multîn Matca literară
După standardele mele, am scris Crossroads foarte încet, o pagină pe zi, pentru că fiecare frază era inventată, personajele sunt inventate din cap până-n picioare. Nu știam ce anume o să gândească sau o să facă niciunul dintre personaje. Încercam ceva, apoi îmi dădeam seama că nu e bine, așa că încercam altceva. Reciteam fraza, apoi îmi spuneam: „Da, sună bine. În regulă. Să trecem la următoarea frază.” Scrisul este un meșteșug în același mod în care este și tâmplăria. Încerci să asamblezi ceva cu foarte, foarte mare atenție.
Citeste mai multpe matcaliterara.ro
La gunoi, volumul despre care scriu aici, e împărțit schematic în două teme, ambele funcționând sub semnul trăitului de care vorbeam mai sus: prima temă e a relației cu mama și se prelungește la final în doliu, a doua e o temă recurentă care leagă consumul de droguri și alcoolismul de un soi de destin de damnat al personajului narator. În secțiunea centrală, cea legată de droguri, avem un soi de mini-bildungsroman a cărui apoteoză e abstinența, stare la care personajul nostru ajunge prin boală, dar și printr-un fel de iluminare care vine treptat și se instalează ca o permanență în spirit.
Citeste mai multîn România literară, nr. 37/2024
Deși este un volum la temperatura camerei, care intră într-un tipar specific pentru direcțiile adoptate de către Sociu, acesta din urmă reușește și în acest caz să-și păstreze un tonus inconfundabil, oferind câteva mostre de text ce merită atenție deplină.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Textele au un ritm bun, iar reușita o asigură întretăierea de planuri și dimensiuni/stări/atitudini: ironia, umorul, misterul, incompatibilitatea, însingurarea, resemnarea, duioșia, dezamăgirea. Iulia Gherasim e un autor matur, nu urmărește să obțină efecte gratuite, deși construiește minuțios, nu prea lasă nimic la voia întâmplării. Îi ies (mult) mai bine prozele la persoana întâi, acolo autoarea e mai rapidă și mai cool, un coolness dat de detașarea ironică de sine (avem realism, confesiune și voce narativă cu o perspectivă smart, cu observații inteligente).
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro
Atâta vă spun: e cea mai frumoasă carte a lui Bogdan Răileanu. Frumoasă, adică: bine scrisă, mizantroapă, fină, clară și întunecoasă. Pornind de la titlul povestirii, am tras concluzia, alături de autor, că e tare Dostoievski, cum altfel?, dar viața se întinde mult mai departe, până și-n gaură de șarpe.
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro
Scriitura lui Kazuo Ishiguro se remarcă prin claritate, subtilitate și capacitatea de a evoca răspunsuri emoționale profunde fără a recurge la un limbaj vădit sentimental. Narațiunea la persoana întâi oferă o perspectivă intimă asupra evenimentelor și le permite cititorilor să se conecteze la gândurile și sentimentele lui Kathy. Tonul reflexiv al narațiunii îi invită pe cititori să mediteze la semnificația trecutului și la natura efemeră a vieții. Limbajul său este elegant, dar surprinzător de simplu. Ishiguro nu recurge la descrieri elaborate. Simplitatea prozei sale permite complexității emoționale și filosofice să apară treptat, fără a copleși cititorul cu explicații sau descrieri excesive.
Citeste mai multîn revista 22
Inima gânditoare. Despre Israel și Palestina e volumul care include 11 texte de referință – cele mai multe, articole publicate în ziare (Haaretz, în primul rând), dar și transcrierea a două discursuri extraordinare ținute în campusuri universitare de renume – despre, mai ales, istoria fierbinte, la zi, din zona Israel-Palestina. Intervalul de timp pe care îl acoperă aceste 11 documente de istorie și memorie recentissimă este 2017-2024, cu un focus evident (mai mult de jumătate dintre texte incluse în carte) pe ceea ce s-a întâmplat în Israel și în vecinătățile acestui stat în 2023.
Citeste mai mult„Chiorpangiu” de Florin Duțu: lansare de carte & sesiune de autografe la Librăria Humanitas de la Cișmigiu
Luni, 7 octombrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bulevardul Regina Elisabeta 38, București), va avea loc lansarea volumului de povestiri Chiorpangiu de Florin Duțu, câștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom – 2024. Alături de autor vor vorbi Simona Antonescu și Florina Pîrjol. Lansarea de carte va fi moderată de Victor Cobuz.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 861
Un volum cum este Am reușit să rămân eu însămi salvează mult din ceea ce putem numi generic memorie colectivă, pentru că de la un punct încolo nu mai este vorba doar de scriitoarea Ileana Mălăncioiu – viața și activitatea literară, așa cum au fost –, ci și de contextul sociopolitic. Citind interviurile îți readuci aminte (sau afli, dacă ești tânăr) de multe evenimente sociale și politice pierdute de multă vreme în groapa istoriei. (…) Am reușit să rămân eu însămi – un portret pe cât de autentic, pe atât de singular în literatura română contemporană.
Citeste mai mult