Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în revista Ramuri, nr. 10/2024
Nu cred că Yuval Noah Harari avea cum să rateze această temă – pur şi simplu, nu avea cum, la ce simţ ieşit din comun al oportunităţii tematice are acest om, unul dintre cei mai influenţi eseişti şi istorici din lume, care „lucrează” cu subiecte & teme dintre cele mai actuale şi mai provocatoare pentru discursul istoric la zi. Nexus e cea mai recentă apariţie editorială a sa – nu numai la Polirom, ci, aproape simultan, în zeci de limbi ale lumii, căci succesul uriaş al lucrărilor lui Harari este cu adevărat un fenomen mondial. Pentru un plus de claritate, cartea are şi acest subtitlu de ghidaj: Scurtă istorie a reţelelor informaţionale din epoca de piatră până la IA.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 10/2024
Ei bine, Sofi Oksanen – în De două ori acelaşi râu e: la fel şi altceva. La fel de puternică în scriitura sa şi altceva – în sensul în care fiecare pagină a acestei cărţi e dovada unui angajament etic cât se poate de just şi de ferm. Există un accelerator pentru această carte şi pentru mizele pe care le pune în joc – subtitlul volumului îl indică de altfel: Războiul lui Putin împotriva femeilor.
Citeste mai multîn revista Steaua, nr. 9/2024
Bogdan Răileanu scrie bine. La persoana întâi sau indirect liber. Texte care urmăresc de foarte aproape psihologia și reacțiile intime ale personajelor. Dat fiind că jocul principal în toate textele este unul interior, că atmosfera se compune din senzații și aproximări, este absolut firesc și stabilește o relație dublă de determinare între formă și fond. Prozatorul știe să se adapteze la subiectul pe care îl urmărește și o face cu îndemânare. Nu există note false. Fraza este curată, fără stridențe. Construcția este totdeauna solidă, fie că e simplă, fie că are anumite arborescențe. Nu se inovează, dar nu se greșește. Un autor care scrie solid, cursiv, cu un tempo pe care îl impune și nu îl pierde. Rezultă texte care se citesc fluid, foarte ușor.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 10
Succesiv, dar și cu mici întretăieri de parcurs, Azilul meu surprinde atât traiectoria lui Radu pe harta experimentelor nucleare făcute de armata franceză, cât și mici episoade din viaţa beduinilor, cu un reflector îndreptat asupra orfanei Anissa, alungată de toate cercurile tribului și folosită ca unealtă de Sami, fiul mai mic al conducătorului. E aici unul dintre primele elemente de convergenţă și, totodată, de contrast între lumi, introdus de scriitor în roman: farmecul puterii (care înlătură empatia pentru cei care au de suferit) și formele atât de diferite prin care se materializează. (…) Însoţită de sugestia unor povești paralele în fundal, derulate la televizorul care întretaie, la răstimpuri, suprafaţa naraţiunii, rememorarea împrospătează sensuri deja existente, dar produce și noi semnificaţii.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1231
O lucrare ce se vrea o mână întinsă amical între popoare pe care istoria le-a obligat să fie vecine. Fără să se și iubească, măcar să se tolereze reciproc. Nu este simplu, dar nici imposibil. Încă mai am de citit la această carte care poate fi abordată cu folos mai ales în aceste luni de fierbințeală din spațiul politic internațional.
Citeste mai multîn revista Viața Românească, nr. 9
Noul volum din Seria Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi va fi o delectare atât pentru iubitorii teatrului, cât și pentru cei care doresc să afle mai multe despre istoria poporului englez, așa cum o filtrează Shakespeare. Cartea dispune de numeroase scheme explicative, ce clarifică aspectele dinastice, cât și de trimiteri la hărți și manuscrise ce contribuie la imersiunea lectorului în universul ficțional și istoric. Pe lângă analiza tematică, autorul realizează de asemenea o comparație între traducerile românești ale celor două piese existente la momentul de față, propunând variante de traducere ori interpretări critice utile atât cititorilor lui Shakespeare, cât și celor care îi joacă sau îi pun opera în scenă. Ca întotdeauna, analiza ideilor este dublată de o analiză stilistică asupra celor mai impresionante pasaje din piese, în original, într-un excepțional exercițiu filologic.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 866
Dubravka Ugrešić a valorificat în romanul Baba Iaga a făcut un ou unul dintre cele mai cunoscute mituri ale puterii feminine din sud-estul Europei – cel al vrăjitoarei care trăiește într-o colibă construită pe picioare de găină. De altfel, romanul este contribuția scriitoarei croate la seria Canongate Myths. Baba Iaga (cunoscută sub numele de Baba Cloanța în alte țări, inclusiv la noi) este un personaj marginal și nu se încadrează în categoriile simpliste ce țin de bine și de rău. Printre altele, ea refuză rolurile specific feminine și devine o figură a amenințării, a haosului, a puterii feminine subestimate. În mitologia rusă era un personaj malefic, un fel de ipostaziere a morții. Sursă de cunoaștere ocultă, hidoasă și scheletică, este și răufăcător, dar și binefăcător. Autoarea se joacă cu această ambivalență, împletind-o în poveștile interconectate ale femeilor care trăiesc în Europa de Est de astăzi.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
Numai faptul că i se spune microroman mă mai scoate din vinovăția unei asemenea lecturi arzătoare, căci altfel, să spun că-i un text orgasmic, și mai ales numai și numai despre dragoste, n-o să mă credeți. Nu aveți cum, pentru că impulsivitatea narațiunii alerte, viscerale, abrupte și da, dintr-un foc, așa cum am și cerut, la persoana întâi, nu vă lasă să răsuflați nici măcar între capitole. Samson e un personaj diagnosticat să nu simtă nimic și ar fi fost plictisitor să ne scăldăm până la capăt în invincibilitatea lui de a-și doborî toate ispitele vieții. Ce a reușit Cosmin Perța cu acest personaj a fost să fructifice bădărănia unei epoci într-un act de inventare a simțirii în cea mai masculină vulnerabilitate a ei. Dragostea.
Citeste mai multîn Cațavencii
Sorin Mitu cercetează minuțios conflictele dintre români și unguri, citând ambele părți, și analizează în detaliu discursurile protagoniștilor, dar fără prejudecăți și fără să exagereze sau să minimalizeze proporțiile acestor conflicte. Probabil că istoricii belicoși de pe ambele maluri ale Tisei îl vor acuza pe Mitu că deformează istoria. Ungurii, supărați pe el pentru că „le ia partea românilor“, românii, fiindcă autorul acestei cărți trădează cauza rromânismului. După cum se va vedea însă, autorul anticipează acest reacții și le răspunde înainte ca ele să-și facă apariția.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1230
Volumul de noi scrieri/studii/cercetări aprofundate este pe zi ce trece mai mare. Apar noi dezbateri despre când a fost decisă Soluția Finală, rolul jucat de SS, locul ocupat de lagărele de concentrare sau despre cât a știut poporul german despre crime. Dacă în deceniile trecute accentul se punea pe documente produse de făptași, mai nou se acordă o atenție sporită victimelor și mărturiile lor. Naziștii germani au găsit colaboratori prin toată Europa. Da, da, o crimă la scară continentală. Iese la iveală uriașa contribuție și a altor națiuni la crima numită Holocaust. Cazul României este și el detaliat. Nu este neglijată contribuția istoricilor români. Din diverse generații, de la Matatias Carp, Jean Ancel și Leon Volovici la Lya Benjamin, Michael Shafir, Marius Turda și Radu Ioanid – lista e mult mai cuprinzătoare și devine de neocolit, mai ales după ce Statul român și-a asumat, după 2004, rolul jucat în această dramatică filă de istorie. Ne place sau nu, suntem obligați să ne-o asumăm. (…) Alte subiecte abordate: cine este responsabil pentru masacrele din Transnistria, în ce măsură militarii și jandarmii români au adus o contribuție majoră la deportările în masa și crimele colective comise. Detaliile oferite de istoricul britanic sunt copleșitoare. „Mai sunt multe de învățat despre Holocaustul din România”, își încheie intervenția autorul unui remarcabil studiu și al unei comprehensive prefețe.
Citeste mai mult