Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în România literară, nr. 22/2024
Cercetarea lui Ștefan Lemny nu este o monografie convențională a familiei cărturarului și domnitorului Moldovei. Realizată dintr-o perspectivă complet diferită – aceea a receptării occidentale a operelor celor doi scriitori Cantemir, tatăl Dimitrie și fiul Antioh – și cu o bază documentară mai greu accesibilă pe meleagurile noastre, cartea este diametral opusă, ca discurs, clasicelor tomuri de exaltare a valorilor naționale, de care istoriografia românească s-a umplut în perioada comunistă. Cartea de față este o contribuție solidă și, în esența ei, incontestabilă la cunoașterea a ceea ce Occidentul a știut despre cultura română în trecut. Pe această cale, ea este și o indispensabilă radiografie a legăturilor culturii române cu Occidentul, din punctul de vedere al acestuia din urmă. Inutil să adaug că o asemenea radiografie se cădea demult făcută și se cere astăzi extinsă și asupra altor cazuri. Prefața pe care marele istoric francez Emmanuel Le Roy Ladurie o oferă cărții lui Ștefan Lemny demonstrează, o dată în plus, cât de false sunt prejudecățile noastre legate de permeabilitatea Europei la realizările spiritului românesc.
Citeste mai multnr. 1155, 28 aprilie 2023
Viața e a mea este debutul în proză al Emiliei Faur, un roman polițist cu tentă de noir. Prezintă viața Angelei Pop, o tânără mamă și artist-performer în căutarea relansării carierei după concediul de maternitate. (…) Desigur, romanul nu se reduce la viața Angelei, în el sunt atinse multe subiecte sensibile (pe lângă lipsa siguranței financiare și sănătatea mintală, despre care am vorbit), cum ar fi proxenetismul și prostituția, atomizarea ca efect al rețelelor sociale, violența la adresa femeilor, pe care Emilia Faur le-a țesut în însăși tema performance-ului Angelei, dovedind încă o dată că adevărul se enunță mai puternic încadrat în artificiul artistic.
Citeste mai multpe cartifilmepasiuni.ro
Azilul meu este genul de carte greu de lăsat din mână. Nu numai că te poartă într-unul dintre cele mai fascinante (dar și aride) locuri – deșertul Sahara – dar are și tensiunea unui thriller la care se adaugă o poveste de dragoste între lumi și reflecţii metafizice. Așa cum demonstra într-un alt roman aparut recent Şapte virtuţi deșarte și o păcătoasă moarte, Alexandru Lamba știe cum să deruleze o poveste care să te acapareze, cursivă, alternând tensiunea cu pasajele descriptive ce permit infiltrarea stranietăţii unui peisaj.
Citeste mai multîn revista Familia
Mai puțin decât dragostea înseamnă un roman solid, de construcție (aparent) clasică, sanctuar al poveștilor (nu neapărat erotice) istorisite în ceasuri de răgaz. (…) Mai puțin decât dragostea este (și) o carte a femeilor, a capacității lor de a îndura și proteja viața și, în cele din urmă, de a modifica, salutar, istoria și societatea. Pentru că femeile dezamăgesc mai puțin în romanul acesta unde comparativul din titlu-și are rostul lui și unde complicitatea, duplicitatea, obscenitatea se arată hiperrealist în toată splendoarea lor neagră.
Citeste mai multîn revista Vatra, nr. 3-4
Trecerea la roman a Simonei Goșu este, fără îndoială, o reușită, cu toate că, nu de puține ori, lasă impresia că e încă tributară prozei scurte, în sensul excelării pe fragment și mai ales pe dialog, cu o tendință de a supratura epicul. Dar nu performanțele tehnice sunt miza romanului, ci povestea Stelei – o menajeră aproape feministă, o femeie pe care rolul în care au distribuit-o familia și societatea nu o satisface, dar nici nu reușește să găsească soluții pentru a ieși din impas.
Citeste mai multîn revista 22
Cu o precizie uneori balzaciană, Jonathan Coe descrie interioare de case, dar şi gesturi pentru care un public tânăr din zilele noastre nu ar avea neapărat răbdare. Dar este modul tipic englezesc de a concepe o naraţiune, tribut – poate inconştient – al scriitorului faţă de clasicii prozei englezeşti. Pentru cei obişnuiţi cu marea literatură universală, nu doar englezească, aceste descrieri minuţioase contribuie la o materie epică solidă şi la o apropiere a cititorului faţă de personaje.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Criticul, prozatorul, jurnalistul și profesorul de literatură Bogdan Crețu a scris în lunile de sfârșit ale anului 2021 și a publicat în 2022 una dintre cele mai frumoase și mai intense cărți pe care le-am citit în ultima vreme – Nichita. Poetul ca și soldatul. În pofida faptului că volumul a apărut în seria de „biografii romanțate” a Editurii Polirom, autorul își previne cititorii într-o scurtă postfață că Nichita din cartea sa este un personaj de ficțiune, iar cartea sa este un roman. Un roman inspirat de viața personală a lui Nichita Stănescu, poetul poate cel mai semnificativ al literaturii române a secolului 20, cel ale cărui poeme citite în adolescență l-au direcționat pe Bogdan Crețu spre literatură.
Citeste mai multpe nesemnate.ro
O carte „curioasă” – așa spune Cosmin Ciotloș despre Anton Pann. Până când nu te iubeam. Curioasă mai ales pentru că, deși apărută în colecția Biografii romanțate de la Polirom (2024), romanul nu se încadrează în mod convențional în această categorie, aspect asupra căruia autorul însuși ne oferă lămuriri în Epilog. Paradoxal, dintre cele două personaje pe care le propune Cosmin Ciotloș (Valentineanu și Anton Pann, unul fictiv și altul real), cel mai interesant (și totodată memorabil) mi se pare Valentineanu, un tip inteligent, critic, nervos și riguros, un cercetător obsedat de dezlegarea unei enigme privind un presupus furt literar de care este acuzat postmortem Anton Pann. Cosmin Ciotloș preferă să spună povestea unui text și a unui cercetător (ale cărui frământări și eforturi le cunoaște prea bine din proprie experiență), pentru că se știu atât de puține despre Anton Pann încât povestea vieții lui pare imposibil de spus fără a păcătui prin „incorectitudine” sau naivitate.
Citeste mai multpe alecart.ro
Scriitorul fantomă, primul volum al trilogiei Zuckerman înlănțuit (în traducerea lui Dan Croitoru) demonstrează astfel covârșitoarea forță a scriiturii lui Philip Roth și oferă o imagine puternică asupra temelor care reprezintă firele roșii ale romanelor sale: identitatea și alteritatea, responsabilitatea și fuga de ea, spectacolul grotesc și derizoriu al lumii, rătăcirea.
Citeste mai multpe catavencii.ro
În Anton Pann…, romancierul se avântă cu neîndoielnic succes în stilurile și în vocabularul vremii, spre încântarea amatorilor de astfel de arheologii lingvistice, dar nu numai de dragul performanței în sine, ci și pentru a nu intra în conflict de inadecvare cu citatele pe care le dă din Pann însuși, dar și din alți autori ai timpului, mireni de toată mâna sau preoțime. (…) După acest excelent debut, Cosmin Ciotloș ar face bine dacă ar persevera ca romancier. Are toate datele să reușească memorabil.
Citeste mai mult