în Suplimentul de cultură, nr. 873

Acuitatea scrisului lui Bogdan Răileanu unește fiecare proză cu o alta, țese o strânsă legătură cu un fir care nu lasă nimic să se destrame, să iasă în exterior ca fiind nepotrivit. Multe dintre frazele din acest volum țin în ele greutatea unei pagini întregi, demonstrează, din nou și din nou, lejeritatea actuală a unui stil care s-a conturat cu forță și siguranță de-a lungul anilor și pe care, contrar a ceea ce se întâmplă cu personajele, nimic nu îl mai poate destabiliza.  

Citeste mai mult
Mihaela PASCU-OGLINDĂ
251 views

în revista Epithet

Maree negre este o carte mult așteptată, ea continuă seria începută cu Ținutul mareelor, ambele volume apărute la Editura Polirom. Ceea ce își propune Philippa Gregory este să urmărească o familie de-a lungul istoriei Angliei sec. al XVII-lea, când țara se afla în război civil. Scriitoarea a urmat cursurile Universității din Sussex și folosește ținuturile acelea mlăștinoase ca fundal pentru povestea acestei familii. Peste tot se simte autenticitatea cu care descrie peisajul, cu mirosurile lui specifice și cu toată acea floră și faună sălbatice, greu de îndrăgit, dar scriitoarei este clar că i-au plăcut mult și se simte apropiată de zona aceea.  

Citeste mai mult
Simona POPESCU
254 views

pe fictiunea.ro, nr. 201 (111)

(…) romanul lui Tokarczuk este un amestec îndrăzneț și original de ficțiune polițistă, filosofie și comentarii ecologice. Deși ritmul cărții și excentricitățile Janinei s⁠-⁠ar putea să nu atragă toți cititorii, Rătăcitorii este o meditație profundă asupra justiției, moralității și relației umanității cu natura, consolidând reputația lui Tokarczuk drept o voce importantă în literatura contemporană.

Citeste mai mult
Maria Loredana CONSTANTIN
235 views

în România literară, nr. 50/2024

S-ar putea spune că avem un volum de nonficțiune, care abordează teme grave, foarte bine documentat, scris cu sânge rece, cu o directețe remarcabilă, un eseu dotat cu introducere, note de subsol și material bibliografic consistent, etalat pe multe pagini. Situabilă între genuri, alcătuită din cinci secțiuni în care se discută despre violență sexuală, colonialism rusesc și alte atrocități ale istoriei trecute și recente, cartea e construită după modelul unui puzzle biografic, trimițând constant la episoade de o cruzime feroce. Cum să punem capăt răului care riscă să distrugă omenirea? Sofi Oksanen lansează un apel către omenire, prin forța scrisului său, prin poveștile de viață ale celor care au cunoscut fața ororii. În era fabricilor de trolli, autoarea, țintă a unor calomnii pe internet, a fost acuzată că e fascistă, iar profesionalismul ei a fost pus sub semnul întrebării.

Citeste mai mult
Simona CONSTANTINOVICI
338 views

pe citestema.ro

La graniţa dintre roman, eseu şi confesiune, cartea scriitoarei irlandeze Claire Kilroy este vocea mamelor neascultate către taţii care nu ştiu sau nu vor să asculte. „Soldat Marinar”, finalistă a Women’s Prize for Fiction 2024 şi publicată recent în excelenta colecţie Biblioteca Polirom în traducerea Andreei Focşăneanu, poate sau nu să placă, însă în orice situaţie nu va lăsa cititorul indiferent. (…) Soldat Marinar nu învinovăţeşte pe nimeni, ci exprimă o stare de fapt, replicată, multiplicată în milioane de familii. Peste tot sunt Soldaţi care veghează şi Marinari care habar n-au pe ce ape vor naviga.

Citeste mai mult
Constantin PIȘTEA
221 views

pe blog.carturesti.ro

Volumul multipremiat este echivalentul unei jucării, dacă, ca adulți, ne-am mai permite să ne jucăm. Combină postmodern, ludic, într-un limbaj inundat de jargonul navigatorilor, ficțiunea istorică cu romanul de aventură și metaficțiunea. Pleacă din același port literar al corabiei Speranța din Toate pânzele sus, pe la 1835, și debarcă în Constanța zilelor noastre, explorând teme precum identitatea națională, exilul și întoarcerea acasă.  

Citeste mai mult
ANA
278 views

în Suplimentul de cultură, nr. 872

În romanul Vârsta fragilă, scriitura Donatelei Di Pietrantonio este simplă, fluidă, aparent rece, crescând astfel gradul de verosimilitate și empatia cititorului acestei povești în care se împletesc dureri înăbușite, frici, tăceri vinovate, dorințe neexprimate, căderi, pierderi și dificultatea propriei deveniri, posibilă totuși.  

Citeste mai mult
Dana PÎRVAN
220 views

în Cațavencii

Amestecând lucruri știute și povești uitate sau evitate diplomatic, această istorie a granițelor lumii e de o ingeniozitate de multe ori scăpărătoare. Aici descoperi cât de utile pot fi ironia și umorul absurd în reevaluarea trecutului și în cercetarea nisipurilor mișcătoare ale prezentului.

Citeste mai mult
Cristian TEODORESCU
209 views

în dialog cu Jovi ENE pe filme-carti.ro

La început, mi-am dorit doar să povestesc tragedia acestei familii Mladic, pentru că mi s-a părut foarte puternic apropiată de tragedia greacă, mi s-a părut un conflict foarte puternic datorită faptului că toate indiciile duc la ideea că actul fetei a avut cauzalitate comportamentul tatălui și ceea ce făcea tatăl. Credeam că în câteva luni o să scriu o nuvelă. Dar din cauză că am înțeles destul de repede că această tragedie personală nu avea cum să fie dezlegată, desprinsă de tragedia colectivă, că trebuia să mă documentez și să caut informațiile cu mult timp înainte, cu sute de ani chiar, astfel încât să înțeleg ceea ce se întâmplă acolo și să înțeleg tragedia colectivă din Iugoslavia. Și am tras concluzia foarte fermă că se putea înțelege ceea ce i s-a întâmplat Anei doar înțelegând trecutul acelei țări și tot ce se întâmplase de-a lungul istoriei. De aceea, am creat, am inventat această structură, care alternează capitolele despre Ana cu galeriile eroilor, care sunt povestite de o voce ironică a unui personaj care intervine el însuși în poveste, acest Danilo Papo.

Citeste mai mult
Clara USÓN
312 views

pe cronicilerai.blogspot.ro

Ceea ce mi-a atras atenția la aceste două eseuri este tonul ferm, bătăios, legalist, care răzbate din fiecare paragraf. Ceea ce mă face să cred că N. Steinhardt, și dacă nu s-ar fi convertit la creștinism, ar fi devenit cu siguranță un iudeu înflăcărat, care să lupte pentru religia sa și pentru renașterea cultului iudaic din România, indiferent de vicisitudinile istoriei. Este cea mai bună dovadă a faptului că el a fost dintotdeuna un homo religiosum în cel mai adevărat sens al expresiei, că avea fiorul mistic în sânge.

Citeste mai mult
cronicilerai.blogspot.ro
222 views
Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri