La început, mi-am dorit doar să povestesc tragedia acestei familii Mladic, pentru că mi s-a părut foarte puternic apropiată de tragedia greacă, mi s-a părut un conflict foarte puternic datorită faptului că toate indiciile duc la ideea că actul fetei a avut cauzalitate comportamentul tatălui și ceea ce făcea tatăl. Credeam că în câteva luni o să scriu o nuvelă. Dar din cauză că am înțeles destul de repede că această tragedie personală nu avea cum să fie dezlegată, desprinsă de tragedia colectivă, că trebuia să mă documentez și să caut informațiile cu mult timp înainte, cu sute de ani chiar, astfel încât să înțeleg ceea ce se întâmplă acolo și să înțeleg tragedia colectivă din Iugoslavia. Și am tras concluzia foarte fermă că se putea înțelege ceea ce i s-a întâmplat Anei doar înțelegând trecutul acelei țări și tot ce se întâmplase de-a lungul istoriei. De aceea, am creat, am inventat această structură, care alternează capitolele despre Ana cu galeriile eroilor, care sunt povestite de o voce ironică a unui personaj care intervine el însuși în poveste, acest Danilo Papo.
