Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
în Viața Românească, nr. 9/2024
Noul volum din Seria Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi va fi o delectare atât pentru iubitorii teatrului, cât și pentru cei care doresc să afle mai multe despre istoria poporului englez, așa cum o filtrează Shakespeare. Cartea dispune de numeroase scheme explicative, ce clarifică aspectele dinastice, cât și de trimiteri la hărți și manuscrise ce contribuie la imersiunea lectorului în universul ficțional și istoric. Pe lângă analiza tematică, autorul realizează de asemenea o comparație între traducerile românești ale celor două piese existente la momentul de față, propunând variante de traducere ori interpretări critice utile atât cititorilor lui Shakespeare, cât și celor care îi joacă sau îi pun opera în scenă. Ca întotdeauna, analiza ideilor este dublată de o analiză stilistică asupra celor mai impresionante pasaje din piese, în original, într-un excepțional exercițiu filologic. Acest lucru confirmă încă o dată faptul că Shakespeare este nu doar un filosof subtil, ci și un adevărat „meșteșugar” al unei limbi în continuă formare.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 864
Fiica Estului este impresionantă nu numai prin cantitate de document istoric pe care o procesează cu onestitate și respect față de adevăr și de victime, dar și prin responsabilitate etică. Este, totodată, o meditație despre sursa ideilor naționaliste, despre felul în care istoria e scrisă, rescrisă și instrumentalizată de lideri politici avizi de grandoare și despre cum, de cele mai multe ori, o criză economică e tratată, de aceiași lideri, prin recursul la un alt război care să hrănească orgoliile patriotice. Toate aceste idei sunt puse în mișcare prin felul în care ele afectează direct viețile personajelor, prin dilemele acestora, conflictele interioare și dramele pe care le trăiesc sau la care sunt martori. Este o probă de virtuozitate narativă de excepție, însă trebuie spus că, oricât de captivantă e cartea, lectura ei nu e deloc una facilă. Nici nu ar putea fi, pentru că ești imersat, ca cititor, într-un coșmar naturalizat.
Citeste mai multbookblog.ro
Inamicul de Erich Maria Remarque este o mărturie profundă a absurdității și ororii războiului. Prin poveștile sale sumbre, dar pline de umanitate, Remarque reușește să aducă la lumină consecințele devastatoare ale violenței și să ne amintească de prețul pe care îl plătește fiecare individ în fața unui conflict de proporții. În paginile sale, războiul nu este eroic, ci un dezastru tăcut care dezumanizează și distruge tot ce atinge.
Citeste mai multpe bookhub.ro
Fără îndoială, romanul Annei Burns se încadrează în categoria distopiei. Oamenii sunt prizonieri ai unui teritoriu în care orice minciună este considerată adevăr, dacă este repetată de mai multe ori, ceea ce se și întâmplă. Asemănările cu societatea de astăzi nu sunt pur întâmplătoare. (…) În fine, poate că ar trebui să vorbim despre un roman al intimității, luând în considerare câteva dintre infinitele sale nuanțe contextuale. În lumea tinerei care citește din mers nu există intimitate. Tot felul de fotografi ascunși în cele mai incredibile locuri apasă butonul declanșator al aparatului de serviciu pentru a fabrica dosare, pentru a face documentare. Nimeni nu scapă, chiar în momente dintre cele mai intime, nedocumentat.
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1228
În comparație cu romanele sale anterioare, în Acasă, departe Romila reușește să-și desăvârșească scriitura într-o formă autoficțională armonioasă și elegant stratificată narativ. Construit sub forma unui triptic, romanul relatează trei povești ale lui Adrian Romila, în trei timpuri diferite. Ulterior, în epilog, aflăm că poveștile ofițerului și-ale sclavului (H)Adrian Romila sunt narațiuni scrise de profesorul Adrian Romila, universitarul exilat în portul Constanței. Utilizând dihotomia stabilită de Florina Pîrjol cu privire la categoriile autorilor de autoficțiune (extrovertiți și introvertiți), am putea afirma că Acasă, departe este o autoficțiune introvertită.
Citeste mai multîn Cațavencii
În povestirile lui Cehov există însă un subtext, o adâncime modernistă a nespusului care face din cititor al doilea autor al textului. Sub aparența schiței umoristice descoperi drama, uneori tragedia, pe care Cehov le sugerează printre rânduri. J.D. Salinger, care face undeva o listă cu scriitorii pe care-i iubește, ar fi trebuit să-l pună pe primul loc pe Cehov, de la care a învățat lecția tăcerii care spune multe.
Citeste mai multpe bookhub.ro
De două ori în același râu. Războiul lui Putin împotriva femeilor de Sofi Oksanen nu e ușor de citit și chiar dacă nu aduce informații noi, reușește să pună într-o lumină nouă evenimentele din Ucraina și țările învecinate cu aceasta. Pe de altă parte, demersul autoarei contribuie în mod decisiv la clarificarea unor aspecte ce țin de mișcările feministe și rolul acestora în stabilirea politicilor sociale ale marilor state. Sofi Oksanen devine cu acest volum o voce a femeilor care aleg să facă opoziție decisivă unui regim politic aberant.
Citeste mai multpe Matca literară
Chiorpangiu se înscrie în linia cărților care recuperează la nivel biografic trista (și pentru totdeauna nelămurita) noastră tranziție, dar pornind dinspre perioada comunistă și descriind aproape exact arcul maturizării personajului-narator.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 873
MPO: Care este lecția principală pe care ar trebui să o extragem din Inconfortabil. Capcanele sincerității în cuplu? Ce iau cu ei mai departe cititorii timpului modern pentru a folosi în propriile relații? AL: Probabil importanța cunoașterii reciproce, combinată cu realitatea schimbării în timp a personalității oricărei persoane. Este ridicol oarecum să comparăm relațiile/ iubirile pentru că o persoană nu rămâne o entitate constantă. Ne schimbăm mereu chiar dacă credem că suntem aceiași. Fantasma dorinței de stabilitate este longevivă și complică mult peisajul relațional prezent. Misterele viitorului unei relații, raportul între iluzie și realitate, distanța între dorință și împlinirea ei, atracția tânjitoare de altceva care să alunge rutina timpului, în mod paradoxal, se lovește permanent de subtilitățile și hățișul minții noastre.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 873
Refăcând o lume dispărută, cu promisiunile, excesele, erorile, splendorile și ororile implicite și explicite, Cioburile livrează o narațiune cinematografică, capabilă să hipnotizeze, să șocheze și, implicit, să smulgă reacții contradictorii, asta pentru că frecvența pe care o propune e linia fină dintre fascinație și oroare. Nu e de mirare că Stephen King apare printre autorii citiți de adolescentul Bret, nimic nu e nesemnificativ, de fapt, în acest joc de oglinzi cu nenumărate blindaje.
Citeste mai mult