Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe bookhub.ro
Cu lejeritatea obișnuită, autoarea realizează corespondențe inedite, face salturi în timp, sintetizează opiniile divergente. Aria de cercetare este amplă – de la viața amoroasă a lui Bertrand Russell, se trece la cunoscutul caz al mariajului dintre Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre, pentru a ajunge cu discuția la căsătoria toxică a lui Tolstoi cu Sonia Behrs. (…) Privirea de ansamblu, capacitatea de a face generalizări și explicarea cazurilor pe înțelesul publicului larg devin atuuri ale cărții. Scrisă în manieră eseistică, cu important suport documentar, cartea Aurorei Liiceanu se dovedește, previzibil, o lectură plăcută și utilă.
Citeste mai multpe citestema.ro
Printr-un stil de scriere curat și plin de umanitate, romanul transcende povestea personală pentru a deveni o reflecție asupra condiției umane, asupra transmiterii și asupra importanței de a recunoaște ceea ce contează cu adevărat înainte de a fi prea târziu. Acest roman ne provoacă să ne întrebăm: am exprimat suficientă recunoștință față de cei care ne-au modelat viața? Totodată, romanul este și o operă profundă și emoționantă care, în ciuda simplității sale aparente, atinge esențialul, amintindu-ne că, deși efemere, cuvintele pot purta o semnificație imensă atunci când sunt încărcate de recunoștință și iubire.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Regăsim în această culegere de povestiri stilul sublim al romanelor lui Zafón. Poezie fară rime, narațiune captivantă, mister, tragedie, umor. Spiritul lui Miguel de Cervantes, care este personaj într-una dintre povestiri, pare a veghea asupra a tot ceea ce a scris autorul. Putem doar să ne imaginăm cum ar fi putut continua traseul său literar. Volumul acesta de povestiri ar fi fost probabil o interesantă anexă la finele tetralogiei, o ocazie de a pătrunde în atelierul de creație al lui Zafón, de a vedea unele dintre schițele impresionantului proiect narativ, de a cunoaște câteva personaje înainte de a capătă complet contur sau altele care nu au intrat până la urmă în cele patru volume de romane. Așa cum a decis soarta, el este o încheiere, un rămas bun, o ultima reverență a unui mare scriitor către cititorii săi.
Citeste mai multpe rasfoiala.com
Am citit această ficţiune istorică atât ca pe o poveste palpitantă de familie, de dragoste, de viaţă şi de moarte, cât şi ca pe un excelent manual de înţelegere a lucrurilor teribile ce s-au petrecut, nu demult, în Balcanii de lângă noi. Avocată – înainte să devină romancieră – Clara Usón face în Fiica Estului o impresionantă pledoarie în numele celor ce nu (mai) pot vorbi, în numele vieţii jertfite pentru iluziile unei istorii repetitive, din care eşuăm neîncetat să învăţăm.
Citeste mai multpe alecart.ro
Boala&războiul tratează multiple teme și arii ale existenței – de la realitatea politică, socială, la cea culturală, toate acestea fiind parte a lanțului trofic în vârful căruia Radu Vancu așază literatura pe care o surprinde într-o relație de simbioză cu inima&creierul nostru. Din toate călătoriile, evenimentele culturale și sociale, întâlnirile cu prietenii, din munca la traduceri și la cele două volume, din micile paradisuri din infern precum cel înălțat alături de Cami și Sebastian, din toate acestea, Radu Vancu își extrage lumina, demonstrând faptul că barbaria nu va avea niciodată ultimul cuvânt și că (din fericire) singura „boală” care poate pune stăpânire pe sufletul și creierul nostru este boala contagioasă a literaturii.
Citeste mai multpe alecart.ro
Ceea ce este spectaculos la Jurnalul fericirii e capacitatea acestuia de a căpăta noi semnificații, de a deschide noi uși și de a atinge alte părți ale inimii în momentul în care este deschis la orice pagină. În 2024, Steinhardt mi-a oferit lecții despre invidie, despre sfințenia spectacolului suferinței, despre imperfecțiune ca dat/dar al vieții, despre libertate drept contrariu al păcatului sau despre aritmetizarea adevărului, toate acestea desemnând Jurnalul fericirii drept una dintre Bibliile sufletului meu.
Citeste mai multpe alecart.ro
Cartea Nopțile reci ale copilăriei (în traducerea din limba turcă de Luminița Munteanu) e ca un colac menit să nu te lase să te scufunzi. Salvatoare și denunțătoare. În care totul e consemnare a încercării de a înțelege și de a scoate din tine demonul, de a documenta un traseu existențial, de a mărturisi – mai degrabă cu răceală (de aici și durerosul impact la lectură, fiindcă simți zvâcnetul sufletului și al cărnii de a ține sub control scriitura, vorbind în același timp despre cel, de fapt, cea care scrie și care a trăit ceea ce scrie.), de a recupera imagini, momente, senzații. De a da cu ele de pământ după ce ea însăși a fost pusă la pământ. De a privi înapoi, de a da o formă, apoi de a se forța să intre din nou în pădurea de cleștar, în apele mocirloase, în clipele deciziilor intempestive, în glasul cărnii și în tânguirea inimii, în nevoia de a rupe barierele, de a se agăța de ceva/de cineva – poate așa ar putea deveni totul altfel.
Citeste mai multîn Suplimentul de cultură, nr. 874
Citită la zece ani de la apariție, Anii romantici își păstrează aerul direct, adresativ, fermitatea clar cântărită a opiniilor, sarcasmul defensiv și puterea tăcerilor din jurul anumitor subiecte, aura lor deliberată, implicit încărcată de sens. În turbionul în care se fărâmițează prezentul, tocat și apoi abandonat rapid în coșul de gunoi al rețelelor sociale, să scrii despre trecut, să îți recuperezi articulat microfilmele, să îți amintești fidelitățile, greșelile și naivitățile, mi se pare singurul lucru de făcut, inclusiv atunci când scrii literatură. Anii romantici e o astfel de sfidare, una generoasă, care își conține, onest și critica. Indiferent de zonele cu care poți sau nu rezona, rămâne o carte despre libertate și învățare, dar mai ales despre curajul de a-ți privi frontal propriile iluzii.
Citeste mai multîn revista Ramuri, nr. 12/2024
Specii e o carte aparte în peisajul pe care l-am creat în ultimii ani. E o carte poate mai accesibilă, poate mai puţin metafizică, e, în fond, pariul meu cu simplitatea atât de trâmbiţată în zilele noastre, cu acel story telling care pare să facă furori, deşi n-aş fi atât de sigur că publicitatea agresivă dă rezultate. Da, va apărea în franceză la începutul lunii martie a anului viitor, cartea e gata, a şi fost tipărită şi îşi începe drumul prin lumea francofonă – va apărea simultan în Canada, Franţa, Belgia şi Elveţia, vom vedea ce se întâmplă.
Citeste mai multîn revista Ateneu, nr. 663-664
Conștientă că printr-o naștere ce nu a putut fi împiedicată i-a fost destinată altă viață/existență, ființa din imaginarul Martei Petreu percepe cu totul altfel anotimpurile și lunile acestora. Așa cum sunt ele prezente în Asta nu este viața mea, anotimpurile nu sunt obiect al unei poezii descriptive, cu valoare de pastel, și nici nu prilejuiesc stările interioare corespunzătoare acestuia. Poeta nu trăiește anotimpurile, ci le scrutează lucid, denunțându-le impactul cu o condiție impusă unui eu care le descifrează atent încărcătura simbolică, ceea ce exclude posibilitatea de a se vorbi la Marta Petreu de ceea ce s-ar putea accepta ca o poezie a anotimpurilor.
Citeste mai mult