pe booknation.ro
Cartea poate fi considerată, de asemenea, un Bildungsroman datorită transformării lui François și a prietenului său, Meaulnes, din tineri școlari în adulți responsabili. Însuși titlul induce ideea unui drum al maturizării, care duce spre găsirea iubirii adevărate. În original, titlul romanului este Le Grand Meaulnes, sugerînd m
Citeste mai multpe alecart.ro
Multiplele posibilități prin prisma cărora poate fi abordat romanul lui Mendelson, fie că este vorba de aducerea în contemporaneitate a unei opere scrise cu secole în urmă, de portretizarea extrem de sensibilă și dezarmantă a relației dintre tată și fiu sau a celei dintre profesor și elevi (căci discuțiile savuroase dintre Daniel ș
Citeste mai multpe catavencii.ro
Ultimii copii din Tokio ne poate ajuta să ne depășim fricile și lașitățile, și asta nu apelînd la curajul nostru, ci la spaimele și prejudecățile cotidiene pe care le avem, într-o analiză în filigran a lumii în care trăim. Ca mai toți autorii de distopii, Yoko Tawada e, de fapt, o moralistă ajunsă la exasperare, care ne prezice
Citeste mai multpe mediafax.ro
Semnalăm o carte necesară între mulțimea de titluri care au analizat din fel și fel de unghiuri evenimentele din decembrie 1989. Autorii analizează rolul jucat de instituțiile de forță ale țării înainte și după căderea regimului comunist, reconstituind momentele-cheie pe baza unor mărturii ale celor care s-au aflat în mijlocul Revo
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Sylvain Tesson este pasionat de călătorii exotice sau, mai bine spus, nebunești, așa că o călătorie de la Moscova pînă la Paris, pe motocicleta cu ataș nu pare ceva neobișnuit, chiar dacă este făcută în toiul iernii. Sîntem în 2012, lumea s-a mărit și granițele devin volatile, așa că încercarea lor poate fi catalogată, la pr
Citeste mai multpe hotnews.ro
Este o carte înfricoșantă. Este o carte care trebuie citită. Dă fiori pentru că este martorul vieții. O carte sinucigașă pentru că fiecare zi consemnată poate fi ziua ultimă.
Citeste mai multpe citestema.ro
Emil Brumaru a inventat personaje, a scris povești cu ele și le-a invitat să fie martore sau să participe la alte povești, a amestecat personaje din povești cunoscute aparținînd unor autori care n-au știut unul de altul. A scris despre el însuși, Dintr-o scorbură de morcov (1988), despre oricine, Opera poetică III (2005) sau despre ori
Citeste mai multpe bookhub.ro
O astfel de biografie este un fel de inițiere – ai auzit cîte ceva despre Brîncuși, poate că ai trecut pe la Tg. Jiu să-i vezi Masa Tăcerii, dar habar n-ai cum să faci să afli mai multe. Nu vrei discursuri ex cathedra, scolastice și poate că și plictisitoare, pe alocuri prea tehnice, dar nu vrei nici presă de scandal, în care se tot
Citeste mai multpe romanialiterara.com, nr. 15
Andrei Oișteanu a ajuns la cea de a patra ediție a uneia dintre cele mai interesante cărți ale sale: Narcotice în cultura rom nă. Istorie, religie și literatură (Editura Polirom). Noul volum are peste 700 de pagini. Prima ediție (2010) avea „doar” 500. Este o versiune „revăzută, adăugită și ilustrată”. Autorul se referă în
Citeste mai multîn Observator cultural, nr. 1010
Bine operată, această selecție ne oferă o imagine de ansamblu revelatorie asupra prozelor scurte ale scriitorului, care urmează, în linii mari, o poetică a realismului „adusă la zi“, fisurată din cînd în cînd de scurte episoade onirice sau deschideri spre fabulos. Noțiunea de realism însă este suficient de elastică și permite d
Citeste mai mult