în Observator cultural, nr. 1010

Bine operată, această selecție ne oferă o imagine de ansamblu revelatorie asupra prozelor scurte ale scriitorului, care urmează, în linii mari, o poetică a realismului „adusă la zi“, fisurată din cînd în cînd de scurte episoade onirice sau deschideri spre fabulos. Noțiunea de realism însă este suficient de elastică și permite destule variațiuni, de la verismul crud, în tonul prozei mizerabiliste a grupului 2000 din Cheta la flegmă, la pseudo-dialogul „naiv“ din De vorbă cu Șopron; de la narațiunile în registru patetic (De-a întunericul), la cele care au aerul comediei grotești (Fotografiile mătușii Eliza) ori al mimusului absurd (A doua jumătate a zilei); de la farsa sinistră (Buldozeristul) la reportajul „neutru“ realizat cu ochiul impersonal al aparatului de fotografiat (Transnistria. La umbra statui lui Lenin).