in Luceafarul
Documentata pina-n dinti, Doina Rusti contureaza o fresca a veacului XV romanesc (pars pro toto), focalizind protipendada si curtea domneasca de la Tirgoviste, vazuta prin ochii Ghighinei. Romanul de epoca este si roman gotic cu duhuri, fantome, avatari sau dedublari, dar si un roman genealogic urmarind ispravile descendentilor lui Ionita Bubosu (v
Citeste mai multin Romania libera
Raportul dintre fictiune si realitate e unul ambiguu, tipic literaturii si artei. Sint elemente biografice, dar niciodata nu este biografie. Eroul respectiv sint si nu sint eu, adica ii imprumut situatii prin care nu a trecut niciodata si care imi sint cerute de fluxul scrisului. Imi cere anumite situatii care nu tin de biografia mea, pe care pur s
Citeste mai multin Cotidianul
In ultimul roman pe care l-am publicat inainte de a pleca din Romania, in Plicul Negru, una dintre metaforele sistemului in care noi traiam atunci era «asociatia surdo-mutilor». Sigur ca aceasta avea o referinta mai curind politica si sociala decit literara. Acuma, desi sintem liberi, ca sa zic asa, si e o societate deschisa, a dialogul
Citeste mai multin Adevarul literar si artistic
Exilul este o experienta extrema. Nimeni nu pleaca in exil pentru ca e foarte fericit acasa si vrea sa mai vada cum e jungla africana (acestia sint altii – aventurierii). N-am vrut sa plec, n-am crezut ca voi ramine in strainatate. In exil, esti deposedat de tot. Si nu vorbesc numai de lucruri materiale. Esti un anonim, ti se ia limba, ti se
Citeste mai multin Revista 22
Exilul meu nu s-a terminat si nu se va termina. Conditia scriitorului este a unui exilat. Proust era un exilat fara sa plece din camera lui cu pereti de pluta. Dar nu la acest tip de exil vreau sa ma refer. Exilul, de obicei, este fortat. Cind un scriitor olandez traieste in Belgia, n-as zice ca e chiar exil. Exilul devine o situatie extrema cind n
Citeste mai multin Dilema Veche
Un loc special in aceasta convorbire este destinat umorului, hazului de necaz, unui soi de veselie molipsitoare (pentru cititor) care relativizeaza accidentalul si da esentialului adevarata sa – lapidara – importanta. Daca ceva unifica cele patru sectiuni ale cartii – copilaria, familia si inceputurile boeme; artistul si intelectu
Citeste mai multin Tribuna
Falsul «roman» istoric al lui Grosan are o organizare multi-compartimentata, pe episoade-foileton cu autonomie narativa si adesea cu o asemenea pregnanta dramatica incit se impun si fara legatura necesara cu intregul epic. Firul narativ care le uneste apartine traditiei romanului istoric conventional.
Citeste mai multin Frankfurter Allgemeine Zeitung
Chiar daca romanul inclinat spre umor (usor distractiv) a lui Dan Lungu prezinta doar o strada de provincie din Romania, aceasta este de fapt tabloul unei intregi societati fisurate, adica a societatii de tranzitie. Nu poate fi vorba de un prezent increzator cind orizontul viitorului se scalda intr-o «lumina» transfigurata a trecutului.
Citeste mai multin Romania literara
Fictiunea lui Jose Saramago preia si prelucreaza, in felul acela destins care e privilegiul literaturii, o tema esentiala dezbatuta atit de filosofic, cit si de religie: existenta sufletului si distinctia dintre trup si suflet.
Citeste mai multin Romania literara
Recitite astazi, textele pot fi interpretate ca momente ale rezistentei anticomuniste din perioada finala a dictaturii. Sarcasmul coroziv al acestor texte poate fi pus in relatie cu vituperantele interventii ale lui Neculai Constantin Munteanu de la microfonul Europei Libere.
Citeste mai mult