Un loc special in aceasta convorbire este destinat umorului, hazului de necaz, unui soi de veselie molipsitoare (pentru cititor) care relativizeaza accidentalul si da esentialului adevarata sa – lapidara – importanta. Daca ceva unifica cele patru sectiuni ale cartii – copilaria, familia si inceputurile boeme; artistul si intelectualul; evreitatea; dragostea si moartea –, acest lucru e umorul, «punerea a tot felul de lucruri stranii intr-o lumina amuzanta», comicul, pozna, relaxarea cu care Bellow raspunde la (aproape) toate interogatiile.
