Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
pe oradeaindirect.ro
Romanul Angelei Martin, Valentina, devine ceea ce francezii numesc „roman fleuve”, „roman fluviu”, dar poate și mai mult, un bildungsroman, un roman-total, prin toate acele elemente care îi conferă calitățile excepționale ale unei scrieri de o mare forță epică, fiind un eveniment literar absolut special al acestei perioade. Valentina este personajul asupra căruia se concentrează o bună parte din acțiune, iar povestea ei curge asemenea unui fluviu, cuprinzând tot mai multe personaje, tot mai multe locuri. Cartea te ține în priză, iar autoarea ei dovedește calități scriitoricești excepționale, și poate fi, de ce nu, punctul de plecare spre alte povești remarcabile. Pentru noi, întâlnirea cu Angela Martin e de fiecare dată o sărbătoare a sufletului.
Citeste mai multîn Gazeta Dâmboviței
Stela, de Simona Goșu este cartea în care ne întâlnim cu un exercițiu lung despre interogare, despre întoarceri spre sine ale fiecăruia dintre noi, despre acest întotdeauna necunoscut care ne însoțește pe fiecare drum, în fiecare călătorie desfășurată pe lungimile disponibilizate de firile noastre pentru a ne (re)găsi și accepta liniștea. Liniștea împreună cu tăcerile ei.
Citeste mai multîn Cațavencii
Impecabil construită și de un admirabil echilibru între relatarea faptelor și analiza lor, Aristocrația talentului te pasionează. Îți dă o perspectivă netă asupra lumii de azi și te stîrnește să-ți evaluezi sau reevaluezi locul și rostul în întregul de aici și în cel din lumea largă. O carte care probabil că pe amatorii de competiții cinstite îi va face să-și ia tălpășița din România sau să iasă în stradă, iar pe beneficiarii corupției și ai nepotismului să-și declare iubirea neabătută de țară și de tradițiile ei recente.
Citeste mai multpe filme-carti.ro
Cartea mării a fost concepută deliberat cu această structură, roman vs documentar, ficțiune vs istorie, acțiune vs memorialistică? Da, Cartea mării este puțin din toate aceste lucruri, dar nu este ficțiune. Totul este non-ficțiune. O altă persoană care mi-a luat interviu i-a spus acestei cărți „roman”: ei bine, nu este roman, tot ce este scris în carte s-a întâmplat, dar am încercat să o construiesc aproape de granița ficțiunii. Câteodată a fost privit ca o fantasmagorie. În alt punct al cărții, am utilizat visurile. Unii cred că există o distincție absolută între ficțiune și non-ficțiune, dar eu nu cred asta: cred că am toate instrumentele la dispoziție și ca scriitor de non-ficțiune, acestea nu aparțin doar ficțiunii. Așa că le-am folosit, mai ales că eu consider că am un legământ în a spune adevărul.
Citeste mai multpe agentiadecarte.ro
Eu nu am considerat cartea aşa „dură” sau „incomodă” – poate pentru că, gândindu-mă retrospectiv, ştiu cât de multe nu am spus. Realitatea e mult mai „dură”. Nu cred că e suficient să abordezi anumite teme, fie şi ele la modă, ca să fii receptat „bine”, mai trebuie să îţi iasă şi alte lucruri (dozaj, structura narativă etc.). Chiar nu ştiu care-i reţeta aia bună pentru receptarea cărţii, nu m-am gândit deloc la asta când am scris.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Crossroads – „un portret magnific al familiei americane în prag de implozie” -, prima piesă a unei (noi) trilogii americane pe care intenționează să ne-o ofere excepționalul scriitor american. E o uriașă construcție – din care, iată, avem deja o treime – care are ambiția de a fi, în înălțime și adâncime, peste tot ce avem (deja foarte mult) de la Jonathan Franzen în materie de literatură. (…) Ca și în alte romane ale sale, și aici – în prima piesă a trilogiei – avem un foarte profitabil și netradițional mod de a privi către marea temă a familiei. Și anume: un mod de a privi și povesti despre criza familiei (am zice că… destul de tradițională, în cazul lui Crossroads). Suntem, în intriga decupată pentru această carte, în anii 1970, la începuturile lor, într-un interval de timp în care comunitatea „actorilor” principali ai romanului resimte, direct, puternic și în valuri, pulsiunile eliberatoare ale duhului epocii.
Citeste mai multpe iqads.ro
Am scris-o cu foarte mare plăcere, deși au fost momente când mi-am pierdut încrederea că sunt în stare să o duc la capăt. Cel mai ușor am construit dialogurile și povestea de iubire dintre Stela și Mircea. A durat mai mult să mă informez despre situația caselor naționalizate și retrocedate, să aflu povești ale foștilor chiriași care au locuit în astfel de case și pe care le-au pierdut. A fost nevoie să mă documentez despre referendumul pentru redefinirea familiei din 2018. Mi s-a părut important să includ și descrieri relevante, convingătoare și verosimile pentru toate casele din carte, ca să pot plasa cele cinci familii unde lucrează Stela în cadre, interioare cât mai diverse.
Citeste mai multpe LINKEDIN
Ca într-un citat motivațional de pe Linkedin, Angela Martin, eseistă și traducătoare, scrie primul roman la 75 de ani. Și scrie o carte cu adevărat mare. Pentru mine, Valentina este surpriza anului 2023. Citiți-o și mai vorbim.
Citeste mai multpe IQadeas
Valentina, de Angela Martin, o surpriză uriașă pe finalul anului și o carte minunată, cu adevărat MARE, o recomand din tot sufletul.
Citeste mai multpe alecart.ro
Mai puțin decât dragostea este și un roman despre măsura în care traumele părinților se transmit copiilor. Odată instaurată în conștiința omului, frica nu mai trebuie întreținută din exterior, ci se hrănește din chiar imaginația fiecăruia, din sentimentul vinovăției, din neputința de a înțelege și de a accepta. (…) Romanul lui Bogdan Crețu Mai puțin decât dragostea aduce în prezent ecourile unui regim inuman, care s-a dovedit totuși mai puțin decât dragostea a doi adolescenți, o dragoste care a avut puterea de a arăta cu degetul vinovații, chiar dacă asta a însemnat să-și pârjolească propriile suflete și să ardă totul în jur.
Citeste mai mult