în Observator cultural, nr. 1156, 4 mai 2023
Textul m-a prins, de la primele pagini, și n-am mai lăsat cartea din mână. Am citit-o cu o patimă adolescentină, pe care o crezusem uitată, și cu o curiozitate crescândă, fiindcă autorul reușește să creeze un personaj credibil, ceea ce constituie nuca tare a biografiilor romanțate, care, de regulă, păcătuiesc prin artificialitate. (…) dincolo de meritele sale punctuale, rămâne o performanță remarcabilă: aceea de a face dintr-un autor peste care s-a cam așternut praful uitării un om viu, în carne și oase.
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 4 (26)/2023
Dincolo de faptul că este un experiment în direcția șarjării unor mecanisme textuale bine cunoscute, excelentul roman al lui Cosmin Perța, Ca să nu se aleagă praful de toate, avându-l în centrul său pe antieroul Samson, este și o foarte bună radiografie a „toxicilor ani ’90 și a luminilor lor fluorescente”, dar și o meditație subtilă pe tema răului și a relelor din care e făcută această viață în care nu ai de ales. Lăsați orice speranță. Punct.
Citeste mai multîn revista Timpul, nr. 4 (26)/2023
Această poveste minunată poate fi inclusă fără discuție în criteriile lui Gorki. Povestea este potrivită pentru mai multe grupe de vârstă: pentru părinții care ezită în privința grupei la care aparțin copiii lor. Cartea este potrivită și educatorilor pentru a influența, nu puțin, dezvoltarea copilului. Desigur, copiii se dezvoltă și îmbogățesc vocabularul și imaginația, iar adulții se vor bucura de bogăția imaginației. Subiectele din carte nu sunt noi, însă noutatea acestei cărți este stilul și aromele detaliilor. Se pot distinge straturile specifice culturii românești și cele legate de fundamentele culturale universale. M-ar bucura ca rafturile cărților în limba ebraică să se îmbogățească cu această carte scrisă de Radu Țuculescu.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 4, aprilie 2023
Un alt joc, nu (doar) al aparențelor și esențelor, este valorificat din plin de Papahagi în acest volum: curgerea timpului și ciclul anotimpurilor. Dacă timpul are o elasticitate căutată în Othello, părând când o clipă, când o mie de ani, Timpul este mai mult decât un cadru și un fundal în Poveste de iarnă. Autorul nu se mulțumește doar să descrie mecanismele temporale ale pastoralei, cu vârstele și anotimpurile specifice, dar reconstituie un întreg tablou climatic-geograficuman, surprinzând cele mai subtile conexiuni între locurile, momentele și oamenii care populează piesele shakespeariene. (Și) în acest fel, cartea promite să fie nu doar un studiu critic sau un ghid, ci, precum textul analizat, o mirabilă poveste
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 4 (395), aprilie 2023
Cercetarea lui Dorin Stănescu este ilustrată cu imagini reprezentative din epocă, din presă, din arhive publice şi private, exprimând în mod acurat o naraţiune cu personaje principale şi secundare, cu conflict şi cu suspans. Fundalul este alcătuit de o serie de portrete şi povestiri de epocă (…). Dincolo de aceste figuri, cărora li se poate adăuga Louis Basset, secretar al lui Carol I, o personalitate emblematică pentru Manchesterul României, conducător de facto al comunităţii de afaceri, incursiunile şampaniei în teritoriul românesc sunt urmărite cu atenţie de-a lungul unor pagini de istorie a receptării (ne)preţuitei licori.
Citeste mai multîn revista Apostrof, nr. 4 (395), aprilie 2023
Scriitura, care e probabil punctul forte al lui Mihai Radu, se rafinează şi ea în Repetiţie…, apasă acum mai mult pe ritmul frazei, pe o muzicalitate interioară, neostentativă. E destul de evidentă uşurinţa cu care autorul creează relief textual, prin comparaţii, alunecări în metaforă, surprinzătoare, asociind abil concretul cu abstractul. Aceste volute stilistice, mai numeroase în cărţile precedente, sunt acum dozate echilibrat în formulări de efect.
Citeste mai multîn Viața Românească, nr. 4/2023
Un roman al descoperirii de sine, dar și unul al istoriei, unde Hitler și Stalin, apoi părinții sau iubitele i-au determinat existența, așa cum spune în mai multe rânduri. Astfel, atrocitățile naziste, aberațiile staliniste, epoca de relativ calm a lui Kadar, conducătorul Ungariei de după 1956, constituie fundalul pe care evoluează aparatul de fotografiat al protagonistului, mărturie, în bună măsură, a unui destin comun, pentru oricine, în această parte a Europei.
Citeste mai multîn revista Orizont, nr. 4/2023
Putem afirma că această nouă traducere a lui Rareș Moldovan era, într-adevăr, absolut necesară pentru cultura română. Ea conține și potențialul de a contribui la redescoperirea lui Joyce, pe de o parte, și la îndepărtarea mitului „romanului imposibil”. Cu această nouă traducere care păstrează caracterul unic al romanului, Ulise rămâne o călătorie dificilă. Dar nu și una imposibilă. Ca să parafrazăm și să conchidem într-o cheie similară celei în care se încheie și romanul lui Joyce, putem spune că da, era nevoie de această traducere și da, traducerea lui Rareș Moldovan este cea mai fidelă traducere în limba română pe care o avem. Da, este și cea mai accesibilă traducere din perspectiva cititorului fără vreun compromis în ceea ce ține de nivelurile limbajului. Da, este o reușită imensă. Da, merită din plin citită. Da.
Citeste mai multîn dialog cu Cristian PĂTRĂȘCONIU în revista Orizont, nr. 4/2023
Ulise e de-multe-demolator. Pe mulți i-a popit Joyce. O întreagă formă de viață socială, un uriaș angrenaj „imperial”, colonial și, pe de altă parte, „național”, e subminat fără milă, de Joyce, într-o jouissance a ironiei când suculente, când amare. Jocurile post-moderne de auto-subminare sunt mai rare în roman, însă Ulise, erodând certitudinile literaturii, pune sub semnul întrebării, în mod radical, însăși ideea de a mai scrie literatură (nu degeaba i-a urmat un „roman” și mai imposibil). Scriam despre aceasta în prefață: „Ulise se deschide vulnerabil spre propria-i perisabilitate”. Privind în urmă, e un diagnostic corect. Se resimte acest șoc inițial și în/la traducere? Da, în măsura în care textul se izbește mereu de limitele literarului, de limitele limbii și de clișeele literaturii noastre.
Citeste mai multîn Libertatea, 29 aprilie 2023
E o poveste despre o lume parțial extinctă, despre marginali și însingurare. Despre supraviețuire. Dar și o meditație asupra violenței, asupra mediului care deseori impune destinul, rupe voința, deformează tot ce atinge, indiferent ce e în interior.
Citeste mai mult