Traducere din limba engleza de Virgil Stefanescu‑Draganesti.
De‑a lungul impresionantei sale cariere, Doris Lessing a fost distinsa cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, culminind cu decernarea Premiului Nobel in 2007.
Romanul O coborire in infern, nominalizat la Booker Prize in 1971, este primul din Seria de autor „Doris Lessing” care apare in colectia „Biblioteca Polirom”.
O coborire in infern isi poarta cititorul prin lumea simbolica fabricata de mintea personajului principal, un Odiseu‑Iason‑Iona‑Sindbad sui‑generis. Dupa o lunga ratacire pe mare, acesta este purtat de un delfin la tarmul unui tarim paradiziac, descopera ruinele unei misterioase cetati de piatra, ia parte la ritualuri singeroase si este martorul unui razboi intre jivine fantastice. Toate acestea pentru a pregati coborirea pe pamint a unor fiinte dintr‑o dimensiune infinit superioara, a caror sosire ii reveleaza un plan cosmic cunoscut doar unui numar foarte redus de oameni ce au misiunea de a le aminti celorlalti adevarurile fundamentale ale existentei. Tuturor acestor aventuri le corespunde insa realitatea bolii mintale. Personajul principal, profesor de limbi si literaturi clasice, este amnezic si cufundat intr‑o transa din care medicii incearca sa‑l smulga, experimentind medicamente din ce in ce mai puternice. Constiinta pacientului se opune insa cu indirjire tuturor oamenilor bine intentionati care nu vor decit sa il tirasca din nou in somn si uitare.
Doris LESSING (Doris May Tayler) s-a născut în Persia (actualul Iran) pe 22 octombrie 1919, din părinți britanici. Ulterior, familia ei s-a mutat în Rhodesia de Sud (în prezent, Zimbabwe). Primul roman, The Grass Is Singing, o reflectare a propriei copilării petrecute în Africa neagră, a apărut în 1949. Atrasă de ideologia comunistă, se disociază definitiv de aceasta pe la mijlocul anilor ’50, în urma denunțării abuzurilor regimului stalinist. Între 1951 și 1959 publică ciclul Children of Violence, apoi inovatorul Carnet auriu (1962), experiment literar și joc îndrăzneț cu multiple perspective, considerat o adevărată Biblie a feminismului. În anii ’70 și ’80 urmează seria romanelor „despre spațiul interior”, printre care se numără O coborîre în infern (1971; Polirom, 2007), Memoirs of a Survivor (Memoriile unei supraviețuitoare, 1974) și ciclul romanelor SF (Canopus in Argos: Archives, 1979-1983). Ulterior publică Al cincilea copil (1988), Love, Again (1996) și Ben, in the World (2000). Pentru Under My Skin: Volume One of My Autobiography, to 1949 (1995) i-a fost decernat James Tait Black Memorial Prize. A doua și ultima parte a autobiografiei sale, Walking in the Shade, apărută în 1997, a fost nominalizată la National Book Critics Circle Award. De-a lungul impresionantei sale cariere a fost distinsă cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, iar în 2007 a devenit a unsprezecea femeie căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Dintre romanele sale, la Editura Polirom au apărut în traducere: O coborîre în infern (2006), Povestiri africane (2008), Al cincilea copil (2008), Memoriile unei supraviețuitoare (2010), Carnetul auriu (2011) și Mitra (2011).
