in Suplimentul de cultura

Pentru Doris Lessing, la fel ca si pentru Sfintul Augustin, timpul nu are alta dimensiune decit cea subiectiva, cea pe care i-o da numai constiinta umana. Sufletul ulceros al celui ce nu l-a gasit inca pe Dumnezeu este descris in rindurile Confesiunilor, plimbindu-se prin «vastele palate ale memoriei». Augustin prefera omul interior omului exterior. In O coborire in infern, Charles Watkins se roteste in cercurile timpului, intr-o halucinanta calatorie in lumi paradisiace, ale inceputului si ale inocentei: «Mintea mi-e prinsa in cercurile Timpului, asemenea depunerilor de pe cochiliile scoicilor sau inscrierii anilor in trunchiurile de copaci...».