Dubravka Ugrešić este autoarea bestsellerului Ministerul durerii
Traducere din limba croată si note de Octavia Nedelcu
„Štefica Cvek în vâltoarea vieţii este un roman patchwork. Acesta nu este doar subtitlul său, ci şi numele unui gen literar pe care am încercat să-l creez. Ca o adevărată cuvertură din petice, romanul este alcătuit din părţi diferite care, puse laolaltă, ar trebui să formeze o operă de artă veselă, caldă şi «frumoasă». Dar lucrul cel mai interesant este că, în ciuda tuturor cusăturilor autoarei, în ciuda tuturor eforturilor ei de a expune mecanismul, de a deconstrui, de a-şi ridiculiza eroina, Štefica Cvek, ca personaj, câştigă. E mai puternică, mai autentică şi mai vie decât toate încercările şi intenţiile autoarei. Ea, şi nu autoarea cucereşte inimile cititorilor. Autoarea este cea care încearcă să se infiltreze în poveste, să spulbere iluzia, să explice toate trucurile meseriei sale. Štefica Cvek în vâltoarea vieţii e cea mai mare realizare literară a mea, cred, pentru felul în care eroina romanului îşi învinge autoarea.“ (Dubravka Ugrešić)
„O carte inventivă, deopotrivă plină de viaţă şi ameninţătoare... Autoarea nu sare niciodată vreo împunsătură şi acul ei te face să sângerezi.“ (The Observer)
„Libertatea oferită de intertextualitate îi îngăduie Dubravkăi Ugrešić să scrie magistral despre preocupările literaţilor, care îşi petrec, la urma urmei, mare parte din timp scriind şi, desigur, reglând conturi.“ (Times Literary Supplement)
Dubravka UGREŠIĆ (1949-2023) s-a născut în Kutina, Iugoslavia. Şi-a făcut studiile la Universitatea din Zagreb, având dublă specializare, în limba rusă şi în literatură comparată. Vreme de douăzeci de ani a lucrat la Institutul de Teoria Literaturii din cadrul aceleiaşi universităţi, urmându-şi, de asemenea, cariera de scriitoare. Literatura rusă de avangardă i-a stârnit interesul şi, în cadrul unui program editorial internaţional, a redescoperit scriitori ruşi uitaţi, a publicat un volum de eseuri despre proza contemporană rusă şi diverse traduceri. De-a lungul anilor ’80, a publicat povestiri şi romane foarte apreciate de critica literară, printre care Străbătând fluxul conştiinţei (1988), distins cu prestigiosul premiu NIN. Din cauza poziţiei sale critice faţă de excesele naţionalismului din fosta Iugoslavie, în 1991 a devenit victima unei violente campanii de presă, fiind numită „trădătoare”, „inamic public” şi chiar „vrăjitoare”. Hărţuirile îndelungate şi ostracizarea din viaţa publică au determinat-o, în cele din urmă, să părăsească Croaţia în 1993. A continuat să lucreze la publicaţii europene şi să publice romane şi volume de eseuri, printre cele mai cunoscute numărându-se Cultura minciunilor (1995), Muzeul capitulării necondiţionate (1997), Cititul interzis (2001), Ministerul durerii (2004), Baba Iaga a făcut un ou (2004) şi a fost distinsă cu importante premii literare europene. Cărţile ei au fost traduse în toată lumea, în peste douăzeci de limbi.
