Prix Femina 2022
Traducere din limba franceză și note de Simona Brînzaru
O poveste tulburătoare despre cum renaște speranța într-o lume care se destramă.
Sophie și Grieg – o scriitoare și partenerul ei avid de lectură – trăiesc în adâncul unei păduri din munții Vosgi, într-un loc cunoscut drept Bois-Bannis. În timp ce ea coboară uneori în oraș pentru lansări de carte, el doarme ziua și citește noaptea, locuind în propriile lecturi. Au crescut și au îmbătrânit împreună, observând tăcuți propriul declin și pe cel al unei lumi tot mai incerte. Rutina lor tristă este însă dată peste cap de apariția neașteptată a unei cățelușe care-i molipsește cu energia ei pură. Un câine la masa mea este deopotrivă un roman despre criza ce amenință planeta și despre frumusețea ei uluitoare. O reflecție profundă asupra feminității, bătrâneții și ecologiei — o împletire plină de bucurie expansivă între uman, animal și vegetal.
„Lacrimile – nu de tristeţe, ci de emoţie pentru omenirea descrisă prin prisma cuplului pe care autoarea îl formează cu Grieg, partenerul ei dintotdeauna, şi a splendorii sălbatice a pădurilor în mijlocul cărora trăieşte – scaldă lectura acestui roman de la un capăt la celălalt.” (Le Figaro)
„Puţin extravagantă, plină de fantezie, cartea lui Claudie Hunzinger este o invitaţie de-a face un pas în spate, o odă dedicată naturii, vieţii, poeziei şi o dovadă că scrisul nu e în zadar. Unele pagini sunt de o frumuseţe care-ţi taie respiraţia.” (Culturebox)
„Un roman scris într-un stil minunat, care prezintă apusul strălucitor al lumii şi al vieţii.” (La Libre Belgique)
Claudie HUNZINGER, artistă plastică şi romancieră franceză, s-a născut în 1940 la Turckheim, lângă Colmar. În 1965 s-a mutat la Bambois, într-o casă veche, izolată, în inima munţilor Vosgi. Acest loc a devenit centrul universului ei artistic şi literar, natura din jur fiind pentru ea principala sursă de inspiraţie. A fost profesoară de desen la liceul Bartholdi din Colmar până în 1972, când a renunţat la învăţământ. În 1973 i-a apărut Bambois, la vie verte, prima povestire dintr-o operă care are ca teme pădurea, relaţia cu locurile şi animalele, viaţa la marginea societăţii consumeriste. În 2010 a publicat primul roman, Elles vivaient d’espoir, care a obţinut Prix Edmée-de-La-Rochefoucauld, urmat la scurt timp de La Survivance (2012), La langue des oiseaux (2014), L’incandescente (2016), Les grands cerfs (2019), distins în acelaşi an cu Prix Décembre. Pentru Un chien à ma table (2022; Un câine la masa mea), scriitoarei i s-a decernat Prix Femina.
