Premiul Akutagawa 2016
Traducere din limba japoneză de Iolanda Prodan
„Un roman comic, curajos... copleşitor.” (Hiromi Kawakami)
La treizeci şi şase de ani, Keiko Furukura are toate „atuurile” tipice ale unei femei-paria în societatea japoneză: lucrează de optsprezece ani cu jumătate de normă într-un minimarket, într-o suburbie a capitalei nipone, este necăsătorită, nu a avut niciodată un iubit şi nu se poate lăuda cu nici o experienţă sexuală. Metamorfozată din cauza rutinei zilnice într-un amalgam incontrolabil de ticuri verbale, gesturi mecanice, blazare şi oboseală cronică, Keiko ajunge să facă faţă din ce în ce mai greu presiunilor familiei şi prietenilor de a-şi asuma un mariaj şi un contract cu normă întreagă la o companie de top, alegeri ce i-ar garanta statutul de „femeie normală şi decentă”.
În încercarea de a se „vindeca” de inadaptabilitatea sa la tiparele sociale, eroina începe o stranie relaţie cu Shiraha, un fost coleg de muncă, un misogin înverşunat, el însuşi inadaptat la cerinţele exigente ale societăţii nipone. Infuzie de umor spumos, sarcasm şi autoironie, Femeia minimarket oferă cititorilor o radiografie actuală a mentalului social japonez.
„O interpretare pătrunzătoare a conformismului social şi a culturii muncii în lumea japoneză contemporană… Sayaka Murata îşi spune părerea direct, nu fără ironie, despre felul în care femeia japoneză ar trebui să evolueze în societate: fie se supune prejudecăţilor, fie va fi victima frustrării, a fricii, a furiei semenilor.” (Kirkus Reviews)
„Romanul lui Sayaka Murata transpune în cuvinte tristeţea, angoasa, jalea cuiva incapabil să-şi spună cum ar vrea propriile trăiri…” (Ryū Murakami)
„Stranie, detaşată, incisivă şi de o profunzime care te lasă mut, Femeia minimarket este un dar pentru oricine s-a simţit respins de lumea în care trăieşte.” (Ruth Ozeki)
Sayaka Murata (n. 1979), considerată de criticii occidentali noua senzaţie a literaturii japoneze contemporane, a debutat ca prozatoare în 2003 cu nuvela Hrănitul la sîn (Junyu), recompensată cu Premiul Gunzo pentru debut. A continuat să scrie, iar în 2009 a publicat Cîntec de argint (Gin iro no uta), cu care a cîştigat Premiul Noma pentru tineri scriitori. Nonconformismul şi incisivitatea cu care abordează în prozele ei subiecte-tabu în societatea japoneză – sexualitatea, obsesia pentru imaginea şi recunoaşterea socială, complexele de inferioritate ale tinerilor ce nu se pot adapta capricioaselor standarde nipone de frumuseţe – i-au adus recunoaşterea publicului, iar în 2013 publică Despre oase, despre căldura trupului, despre oraşul alb (Shiro-iro no machi no, sono hone no taion no), pentru care este recompensată cu Premiul Yukio Mishima. Trei ani mai tîrziu publică romanul Femeia minimarket (Konbini ningen), care îi aduce Premiul Akutagawa. Printre celelalte cărţi ale sale se numără Şoarece (Mausu, 2008), Apă pentru stele (Hoshi ga suu mizu, 2010) şi Arca (Hakobune, 2011).
