Traducere din limba franceză şi note de Laurenţiu Malomfălean
Un roman subtil şi delicat, povestea unei prietenii neobişnuite, salvatoare
Hélène este o femeie zdrobită de doliu: soțul i-a fost ucis de un teribil cutremur. Durerea pierderii s-a prelungit prin chinuitoarele – și mereu zadarnicele – încercări de a da de urma corpului, de a căpăta măcar o parte din cel pe care îl iubise cel mai mult. Fragilitatea și durerea femeii respiră în fiecare fibră a trupului ei istovit de suferință. Mathieu e un bărbat părăsit. Cel căruia îi încredințase inima l-a lăsat singur, fără măcar să aibă curajul unei rupturi față în față. Deși încearcă să-și ascundă amărăciunea apăsătoare, deși încearcă să astupe golul prin aventuri de-o noapte, nimic nu-i umple viața. Așteaptă ca timpul să închidă rana. Și pînă atunci tăinuiește dezordinea din ființa lui. El și ea se întîlnesc într-un hotel din Lisabona. Aparent doi străini, doi francezi rătăciți în capitala portugheză, suferința presimțită-n celălalt ajunge să-i apropie. Încetul cu încetul, deschizîndu-și fiecare inima ca niciodată pînă atunci, înving orizontul pe care părăsirea l-a îngustat și recapătă aripi.
„Nu renunţi niciodată cu adevărat, ai nevoie să crezi că nu‑i totul pierdut, te prinzi de un fir, chiar şi de cel mai subţire, chiar şi de cel mai fragil. Îţi repeţi că pînă la urmă celălalt se va întoarce. Îl aştepţi. Te deteşti pentru că aştepţi, dar aşteptarea e mai puţin penibilă decît abandonul, decît resemnarea totală. Iată: aştepţi pe cineva care nu o să se întoarcă.” (Philippe Besson)
„Rătăcitori prin Lisabona este povestea a două singurătăți: ea și-a pierdut perechea în urma cutremurului din San Francisco. El s-a trezit părăsit de cel pe care-l iubea. Întîlnindu-se, cei doi încearcă să se regăsească, să-și uite pierderea, să renască.” (Rtl.fr)
„Besson scrie despre cum trăim, fiecare în felul său, fără cineva drag și despre cum ajungem, pînă la urmă, să umplem un gol de neîndurat. Dar romanul Rătăcitori prin Lisabona nu e doar despre aceasta – e și despre dorințe brutale, despre viața care ne împinge înainte în ciuda tuturor piedicilor. E un roman despre cum să înveți din nou că lucrurile nu-s doar insuportabile.” (leschroniquesculturelles.com)
Scriitor, dramaturg și scenarist, critic literar și autor de emisiuni de televiziune, Philippe Besson (n. 1967) este unul dintre autorii cei mai importanți ai generației sale. Primul său roman, En l’absence des hommes, publicat în 2001, a cunoscut un mare succes de public și de critică, primind Premiul Emmanuel-Roblès. În același an îi apare romanul Son frère, ecranizat în 2003 de Patrice Chéreau, film care va fi distins cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin. Următorul său roman, L’Arrière-saison (2002), va fi recompensat cu Marele Premiu RTL-Lire în 2003, an în care îi apare un al patrulea roman, Un garçon d’Italie, nominalizat la premiile Goncourt și Médicis. Din acest moment se va dedica scrisului, publicînd încă 13 romane.
