978-973-46-8918-7
978-973-46-8919-4
2022
Traducere din limba franceză de Sînziana Cotoară
Ecranizarea romanului din 1967, în regia lui Luis Buñuel, cu Catherine Deneuve, Jean Sorel şi Michel Piccoli în rolurile principale, a fost distinsă în acelaşi an cu Leul de Aur şi cu Premiul Pasinetti pentru Cel mai bun film la Festivalul de la Veneţia.
Publicată în 1928, povestea‑cult a lui Belle de Jour a stîrnit reacţii aprinse în epocă, aducîndu-i autorului acuzaţii de pornografie şi aruncînd romanul în umbră pînă în 1967, cînd a fost readus în atenţia publicului de ecranizarea magistrală a lui Luis Buñuel. Deşi marginal în epocă, Belle de Jour a ocupat întotdeauna un loc aparte în opera şi, după cum spunea Kessel însuşi, în inima lui, fiind dedicat Nadiei-Alexandra Polizu-Micşuneşti, prima sa soţie, originară din România şi cunoscută ca Sandi, care s-a stins din viaţă răpusă de tuberculoză chiar în 1928, anul apariţiei romanului.
Analiză psihologică profundă cu puternice accente sociale, romanul urmăreşte drama lui Séverine Sérizy, o tînără bogată care pare a avea tot ce-şi poate dori o femeie: o viaţă fără griji, o frumuseţe răpitoare şi un soţ blînd pe care-l adoră. Prinsă într-o relaţie intimă ce-i oferă doar bucuria de a dărui, Séverine ascunde însă un secret tulburător: descoperindu-şi sexualitatea adormită de traume adînci şi hăituită de dorinţa atingerii unui bărbat brutal care să o supună, tînăra porneşte în căutarea plăcerii lucrînd clandestin într-o casă de rendez-vous sub numele Belle de Jour. Îndeplinirea fanteziei într-o lume a bunei-cuviinţe are însă un preţ necruţător: captivă între satisfacţia pe care i-o aduc nişte necunoscuţi şi spaima de a pierde preţuirea bărbatului pe care îl iubeşte, Séverine alunecă treptat în nebunie, iar în conflictul ei interior autorul trasează cu subtilitate de maestru ciocnirea dintre două lumi: cea burgheză a valorilor înalte şi cea săracă a Parisului, o lume dură a oamenilor nevăzuţi şi a plăcerilor primejdioase.
Joseph Kessel (1898-1979), scriitor şi jurnalist francez, s-a născut în Villa Clara, Argentina, într-o familie de evrei originari din Imperiul Rus. Şi-a petrecut copilăria în Orenburg, Rusia, după care s-a mutat în Franţa. A studiat la Nisa şi apoi la Paris, unde şi-a încheiat studiile liceale de filologie în 1915, angajîndu-se la Journal des débats. Un an mai tîrziu s-a înrolat voluntar în armată, luptînd în Primul Război Mondial ca artilerist şi aviator. În 1928 a participat la înfiinţarea săptămînalului Gringoire, pe care l-a părăsit însă odată cu ascensiunea lui Hitler şi începutul prigoanei evreilor în Germania, cînd publicaţia a adoptat o direcţie vădit antisemită. După începutul celui de-al Doilea Război Mondial, a luptat în Rezistenţa Franceză, întorcîndu‑se pe front ca aviator şi compunînd, împreună cu Maurice Druon, versurile celebrului imn al Rezistenţei, „Le Chant des partisans”. Cu o activitate jurnalistică prodigioasă, a călătorit în multe colţuri ale lumii, unde a realizat numeroase reportaje, călătoriile şi experienţa războiului oglindindu-se în mare parte din opera sa literară. Scriitor prolific, admirat de contemporani, Kessel a publicat optzeci de romane, multe dintre ele premiate, ecranizate şi traduse pe toate continentele, printre care L’Équipage (1923; Prix Paul Flat acordat de Academia Franceză), Les Captifs (1926; Grand prix du roman de l’Académie française), L’Armée des ombres (1943), Le Lion (1958; Leul, Editura Polirom, 2017) şi Les Cavaliers (1967). În 1962 a devenit membru al Academiei Franceze. A primit, de asemenea, distincţii importante, cum ar fi titlul de Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare. A murit în 1979, la Avernes. În 2020, editura Gallimard i-a consacrat un loc de cinste printre scriitorii francezi canonici, reeditîndu-i scrierile în prestigioasa colecţie Bibliothèque de la Pléiade.
