- ISBN
- 978-973-46-7776-4
- An apariție
- 2020
- Lună apariție
- 8
- Număr pagini
- 488
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
- Colecție
- TOP 10+
- Domenii
Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina și Florin Oprina
Rămînem în 1Q84 sau există totuşi o portiţă înapoi spre 1984? Menit să ofere un final poveştii lui Tengo şi a lui Aomame, ultimul volum aduce o serie de complicaţii narative. Deşi continuă cu acelaşi suspans nebun din primele două volume, povestea trece acum într-un registru mai cald, mai protector. Optica se schimbă, miza se schimbă. Structura cărţii urmează acum nu două, ci trei fire narative, care tind tot mai mult să se inter-secteze. Se creează punţi, se oferă răspunsuri, dar sînt răspunsuri care doar deschid calea spre noi întrebări. Cine e încasatorul care nu sună niciodată la sonerie, ci bate insistent în uşă, cerînd să i se plătească taxa cuvenită? Cine se ascunde în noua crisalidă de aer? Se mai poate pleca din oraşul pisicilor?
„Te-ai aştepta ca, odată cu ultima pagină, o carte atît de mare să-şi încheie socotelile cu publicul său, să rezolve orice urmă de mister. Haruki Murakami respinge astfel de «mărunte» obligaţii şi lasă cîteva dintre răspunsurile la întrebări în seama imaginaţiei cititorului.” (The New York Times)
- An apariție
- 2020
- Lună apariție
- 8
- Număr pagini
- 488
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007). În ultimii ani i-au apărut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică (2011) şi volumele de povestiri Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular (2020).