(ediţie de buzunar)
Autori: Boris PasternakTraducere din limba rusă de Emil Iordache
Publicat pentru prima dată în Italia, în 1957, în plină criză mondială, romanul Doctor Jivago e povestea vieții și a iubirilor unui medic în perioada Revoluției Ruse. Părăsind Moscova pentru liniștea Munților Urali, unde speră să-și pună familia la adăpost, Jivago se trezește în plin conflict între albi și roșii. Dragostea lui pentru frumoasa și tandra Lara se consumă pe fundalul cruzimii și al talazurilor revoluției, o reprezentare surprinzătoare a unor vremuri memorabile.
Romanul a fost ecranizat în 1965 de David Lean, cu Omar Sharif și Julie Christie în rolurile principale, iar pelicula a fost distinsă cu cinci premii Oscar, cinci Globurile de Aur și două premii Grammy și este inclusă pe lista celor mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor. Adaptarea pentru televiziune din 2002, în regia lui Giacomo Campiotti, cu Hans Matheson și Keira Knightley, a obținut trei nominalizări la premiile BAFTA.
Boris Leonidovici PASTERNAK(1890–1960) s-a născut la Moscova, într-o familie aparținând cercului intelectual și artistic al epocii, printre oaspeții săi frecvenți numărându-se Lev Tolstoi, Serghei Rahmaninov, Aleksandr Skriabin, Émile Verhaeren și Rainer Maria Rilke. Din 1909 până în 1913, Pasternak studiază filosofia la Universitatea din Moscova, perioadă în care începe să frecventeze cenaclurile literare și face primele încercări de traducere (din poezia lui Rilke). Debutează în 1914 cu volumul de versuri Geamănul din nori, urmat de Pe deasupra barierelor (1917) și Sora mea, viața (1922), rămas până astăzi unul dintre titlurile de referință ale liricii moderne. De-a lungul anilor ’20 și ’30, reputația scriitorului se consolidează, iar Pasternak începe să fie perceput drept unul dintre liderii generației sale literare. Începând din 1937 însă, atacurile politice la adresa lui devin tot mai numeroase, întețindu-se și mai mult imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. În acest context cultural tulbure și amenințător, Pasternak este nominalizat de șapte ori pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură, care îi va fi decernat în 1958 și pe care, în urma unor presiuni și amenințări repetate, scriitorul va fi nevoit să-l refuze. Drept rezultat al unei decizii fără precedent a Academia Suedeză, ceremonia de decernare a premiului va avea loc post-mortem, în 1989.
