- ISBN ePub
-
978-973-46-2103-3
- ISBN PDF
-
978-973-46-3058-5
- An apariție
-
2011
- Tip ediție
- eBook
- Format
- ePub (Adobe DRM), PDF (Adobe DRM)
- Colecție
- TOP 10+
- Domenii
Roman distins cu Premiul „Cartea anului 2009” al revistei Romania literara
Totul e pitoresc pe straduta armeneasca din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, unde copilul Varujan Vosganian creste printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. Batranii armeni ai copilariei autorului nu au insa de istorisit intamplari delectabile, ci fapte de-a dreptul rascoli-toare. Povestind, ei incearca sa se despovareze de o trauma – a lor, dar si a intregului secol XX. Istoria genocidului din 1915 impotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniti in Cercurile Mortii, in desertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului isi afla in aceste pagini o ilustrare cu adevarat ravasitoare.
- An apariție
- 2012
- Lună apariție
- 10
- Număr pagini
- 492
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 106x180
Despre autori
Varujan VOSGANIAN s‑a născut la 25 iulie 1958, în Craiova. Copilăria şi adolescenţa şi le‑a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. Este preşedintele Uniunii Armenilor din România şi preşedintele Uniunii Scriitorilor. Timp de trei decenii (1990‑2020) a fost membru al Parlamentului României, fiind între decembrie 2006 şi decembrie 2008 ministru al Economiei şi al Finanţelor, iar între decembrie 2012 şi octombrie 2013 ministru al Economiei şi Comerţului. Lucrările sale includ şase volume de poezie: Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005), pentru care a primit premiul „Nichita Stănescu” la Chişinău, Cartea poemelor mele nescrise (2015), Ei spun că mă cheamă Varujan (2019) şi Neîndemânatic de viu (2023). La Editura Polirom a mai publicat romanele Cartea şoaptelor (2009; ediţia a II‑a, 2012; ediţia a III‑a, 2017), Copiii războiului (2016) şi Patimile după Gödel (2020), volumele de nuvele Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri (ediţia I, 2013), apărut în germană şi bulgară, Statuia comandorului (2018; ediţia I, Ararat, 1994), Povestiri despre oameni obişnuiţi (2022), precum şi volumul autobiografic Dublu autoportret (2024). Romanul Cartea şoaptelor a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (2009), Premiul „Cartea anului 2009” acordat de revista România literară, Premiul revistei Convorbiri literare, secţiunea proză (2009), Marele Premiu pentru Proză – Trofeul „Mihail Sebastian” (NIR AM ART, Spania), Premiul revistei Observator cultural, secţiunea proză (2009), Premiul Generaţiei ’80, „Gheorghe Crăciun” (2010), Marele Premiu de Literatură al Europei Centrale ANGELUS şi Premiul pentru cea mai bună traducere în cadrul Galei Premiului Literar al Europei Centrale „Angelus”, ediţia 2016. Cartea şoaptelor a fost, de asemenea, nominalizată pentru cea mai bună traducere a anului în Statele Unite, Spania şi Germania. Romanul a fost tradus în spaniolă, italiană, armeană, ebraică, franceză, germană, suedeză, neerlandeză, cehă, poloneză, portugheză, maghiară, bulgară, persană, norvegiană, engleză, croată şi sârbă. Romanul Cartea şoaptelor a fost desemnat în anul 2015, prin proiectul Worldwide Reading, cartea‑simbol pentru condamnarea crimei de genocid.