in Viata Romaneasca nr. 1-2

Spuneam, scriind despre exceptionala Carte a soaptelor, ca se vad in tesatura ei unica si expresiva urmele unei excelente colaborari a mai multor instrument(ar)e din zestrea lui V.V. Poetul a adus in carte ritmarea prelunga, cu accente de iamb fundamental, valeryan, dar si vitralierea punctelor cheie ale romanului inspre omenescul fragil si vibrind. Politicianul a strunit, cu diplomatie si stiinta a relatiilor cu oamenii, toate acutele istoriei cu pagini negre, a sa si a neamului sau, a neamului omenesc. Matematicianul a supravegheat constructia, asa incit, daca am desfasura pe un plan (virtual) cartea si i-am numara nodurile, retelele, suprafetele intersectate, unghiurile, am descoperi o impecabila geometrie, comparabila cu cea pe care o deslusim geometrizind tablouri de maestri. Finantistul a controlat cu o balanta stricta dozele de interioritate, cantitatea de descriere de sine si de altii, a ales sa echilibreze conturile fictiunii si ale realitatii – ambele fiind interpretari, in cele din urma –, sa reduca, sa inmulteasca, sa ridice la putere pentru a ajunge la cel mai rotund si mai nerisipitor dintre mesaje. In fine, armeanul a vibrat altfel, mai fin si mai lucid, la alteritate, la conditia de strain in propria tara (resimtita cu egala intensitate de romanii sub vremuri), la singuratatea in multime. A stiut sa vada mai atent ce anume a primit, ce anume i s-a luat.