Aparut in 1925, Marele Gatsby a cistigat prestanta, fiind, pina in clipa de fata, una dintre cartile anilor ’20 careia epitetul „capodopera” nu i-a fost niciodata contestat. Povestea de dragoste a lui Jay Gatsby este in egala masura o drama a iluziei, dar si o drama a succesului care atrage dupa sine o nemarginita nefericire. Intr-un anumit sens, Marele Gatsby e „un roman de tip Hollywood”, dar nu un roman despre filme, ci un roman ca un film. Puternic vizual, plasat in lumea pasnica a cartierului Queens si in nevroza Manhattanului, romanul e vegheat, in scenele decisive, de ochii doctorului Eckleburg, un substitut al camerelor de filmat. Criticii au vazut in aceasta imagine un simbol al lui Dumnezeu insusi, care, tronind deasupra Vaii Cenusii, asista impasibil la prabusirea unei lumi care s-a dovedit nedemna de miturile pe care si le-a creat.
Francis Scott Key Fitzgerald s-a născut la Saint Paul, Minnesota, în 1896. A debutat în 1920 cu romanul Dincoace de Paradis (Polirom, 2005, 2013), iar în 1925 i-a apărut capodopera Marele Gatsby (Polirom, 2002, 2007, 2011, 2013, 2017). Fitzgerald a mai scris romanele Cei frumoși și blestemați (1922; Polirom, 2008, 2012, 2018), Blândețea nopții (1934; Polirom, 2001, 2009, 2016) și Dragostea ultimului magnat (apărut postum, în 1941; Polirom, 2010, 2015), precum și o serie de volume de povestiri. La Editura Polirom au mai apărut: Un diamant cât Hotelul Ritz și alte povestiri (2006, 2013), Strania poveste a lui Benjamin Button și alte întâmplări din epoca jazzului (2009, 2014), Povestiri cu Pat Hobby (2011), Toți acei tineri triști (2014), Povestiri cu Basil și Josephine (2014) și M-aș omorî pentru tine și alte povestiri pierdute (2018). Prozatorul a murit în 1940, la Hollywood, California. În 1945 i-a fost publicat postum volumul de eseuri Prăbușirea (Polirom, 2019).
