Ernest Hemingway este laureat al Premiului Pulitzer (1953) și al Premiului Nobel pentru Literatură (1954).
Traducere din limba engleză şi note de Ionuţ Chiva
„Povestirea se scria de la sine şi mi-era greu să ţin pasul cu ea. Am mai cerut un rom St. James şi, de fiecare dată cînd îmi ridicam ochii din caiet sau îmi ascuţeam creionul cu ascuţitoarea, lăsînd spirala subţire de rumeguş să cadă în farfurioara pe care era aşezat paharul cu rom, mă uitam la fată. Te-am văzut, frumuseţe, şi de-acum eşti a mea, indiferent pe cine aştepţi şi chiar dacă n-o să te mai văd niciodată, mi-am spus. Eşti a mea şi tot Parisul e al meu, iar eu sînt al acestui caiet şi al acestui creion. După care m-am întors la scris şi am pătruns adînc în povestire şi m-am pierdut în ea. Acum nu se mai scria de la sine, ci eu eram cel care o scria, aşa că nu mi-am mai ridicat privirea, nici n-am mai avut idee de trecerea timpului, am uitat unde sînt şi nici n-am mai cerut rom St. James. Mă săturasem de rom St. James fără să-mi dau măcar seama. După care am terminat povestirea şi eram foarte obosit. Am recitit ultimul paragraf... mi-am ridicat privirea şi m-am uitat după fată, dar plecase. Sper c-a plecat cu un tip de treabă, mi-am spus. Însă eram trist.” (Ernest Hemingway)
Ernest Miller HEMINGWAY (1899‑1961) este unul dintre marii prozatori americani ai secolului XX şi un clasic al literaturii universale. Scrierile lui s‑au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieţii autorului. Hemingway a primit în 1953 Premiul Pulitzer, în 1954 Premiul Nobel, iar multe dintre cărţile lui au fost ecranizate la scurt timp după apariţie. A avut o viaţă extrem de tumultuoasă: s‑a căsătorit de patru ori, a fost un vânător şi un pescar pasionat, a participat la ambele conflagraţii mondiale şi la Războiul Civil din Spania. În Primul Război Mondial a lucrat ca şofer pe ambulanţă, a fost rănit pe frontul italian, iar guvernul Italiei i‑a acordat Medaglia d’argento pentru eroism. După război devine corespondent al ziarului Toronto Star, iar în 1921 se mută la Paris, unde o cunoaşte pe Gertrude Stein şi intră în cercul intelectualilor americani expatriaţi ce va fi cunoscut ulterior sub numele de „Generaţia pierdută”. Printre apropiaţii săi din acea epocă se numără Ezra Pound şi F. Scott Fitzgerald. În aceeaşi perioadă (1926) îi apare şi primul roman de succes, The Sun Also Rises (tradus în română cu titlul Fiesta; Polirom, 2008, 2015), o carte cu tentă autobiografică ce descrie, printre altele, viaţa comunităţii americane din Europa. În timpul Războiului Civil din Spania a lucrat ca jurnalist. Simpatizant al republicanilor de stânga, rupe prietenia cu John Dos Passos din pricina reportajelor acestuia despre atrocităţile comise de ambele tabere implicate în război. Propria viaţă agitată a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru multe din cărţile sale. Printre ele se numără şi romanele care l‑au făcut cunoscut lumii întregi, cum sunt A Farewell to Arms (Adio, arme, 1929; Polirom, 2009, 2014) sau For Whom the Bell Tolls (Pentru cine bat clopotele, 1940, Polirom, 2008, 2014), dar şi numeroasele povestiri şi nuvele publicate de‑a lungul vieţii: Zăpezile de pe Kilimanjaro şi alte povestiri (Polirom, 2007, 2014), respectiv Noaptea dinaintea bătăliei şi alte povestiri (Polirom, 2008). Hemingway atinge culmea gloriei literare după apariţia, în 1952, a microromanului The Old Man and the Sea (Bătrânul şi marea; Polirom, 2007, 2014). Prozatorul s‑a sinucis în casa lui din Ketchum, Idaho, la 2 iulie 1961.
