Emil Brumaru (1939-2019) este unul dintre cei mai importanţi poeţi români. A debutat în 1970 cu Versuri, volum premiat de Uniunea Scriitorilor din România. Alte volume publicate: Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cîntece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Dintr-o scorbură de morcov (1998), Poeme alese. 1959-1998 (2003), Fluturii din pandişpan (2003), Poezii (carte la borcan, 2003), Opera poetică (3 vol., 2005), Submarinul erotic (2005), Infernala comedie (2005), Cîntece de adolescent (2007), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarbă (2008), Versuri (2010), Povestea boiernaşului de ţară şi a fecioarei… (ediţia a II-a adăugită, 2012), Intelectuali la cratiţă (volum colectiv, 2012), Rezervaţia de îngeri (2013) şi Sfîşiat de umbra unui înger (2013). La Editura Polirom a mai publicat volumele Cerşetorul de cafea. Scrisori către Lucian Raicu (2004), Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2006), Basmul Prinţesei Repede-Repede (în colab. cu Veronica D. Niculescu, 2009), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Opere III. Cerşetorul de cafea (2012; 2014 în colecţia „Eseuri & confesiuni”), Opere IV. Dumnezeu se uită la noi cu binoclul (2014), Cad castane din castani. Amintiri de ieri şi azi (în colab. cu Veronica D. Niculescu, 2014), Opere V. Crepusculul civil de dimineaţă (2015) și Opere VI. Ne-ndepărtăm din ce în ce de viață... Opera postumă (2020). Este laureat al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” (2001) pentru Opera Omnia, în 2011 a primit Premiul revistei Observator cultural, de asemenea pentru Opera Omnia, iar în 2013 Premiul Preşedintelui UNITER. În 2014 primeşte Premiul pentru Literatură în cadrul galei „Oamenii Timpului”. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franţa şi Anglia.
