in Cuvantul

Desprins dintr-o alta lume, o lume in care contesele infasurate in matasuri regale fac promenade lungi si licentioase de-a lungul literaturii; mai degraba, figura fictiva, virtuala, extramundana decit boem palpabil – Brumaru isi apropie involuntar portretul unui personaj de poveste, nabadaios si mare conducator de «zapauci nostalgici». Brumaru e un personaj care-si depaseste strengareste rolul, devenind poet al iubirilor casnice, mic prozator de nostalgii patriarhale, eseist prin corespondenta si mare critic al feminitatii slave. Toate acestea le face intr-un mod care frizeaza autenticitatea, incurca pudibonzii si descurajeaza critica de biblioteci academice.