Valeriu Anania (I.P.S. Bartolomeu Anania) (1921-2011) a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Absolvă Seminarul Teologic Central din București. Se înscrie la Facultatea de Medicină și la Conservator în Cluj, de unde este exmatriculat de noile autorități comuniste. Ulterior, își continuă studiile de teologie la Academia Andreiană din Sibiu. Se călugărește în 1942, conduce greva studențească de la Cluj (1946) și este condamnat politic de autoritățile comuniste (1958-1964). Între 1966 și 1976 îndeplinește diferite funcții în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America. În 1990, face parte din Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii. Arhiepiscop al Clujului din 1993, devine mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului în 2006. Debutează poetic în 1935 și publicistic în 1937, în revista Vremea. Publică dramaturgie, memorialistică, poezie, roman, proză fantastică, eseuri, studii și articole. Uniunea Scriitorilor din România îi acordă Premiul pentru dramaturgie (1982) și Premiul special (2009) pentru volumul Memorii. În 2010 este ales membru de onoare al Academiei Române. Dintre lucrările teologice amintim volumul de istorie și interpretare iconografică Cerurile Oltului (1990; ed. a II-a, 1998) și exegeza Liturghiei ortodoxe Cartea deschisă a Împărăției (2005). A realizat diortosirea integrală a textului Sfintei Scripturi (Vechiul Testament după Septuaginta), cu peste 8.000 de note explicative, publicat ca ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2001). La Editura Polirom au apărut volumele Memorii (2008, 2011), Amintirile peregrinului apter (2009), Rotonda plopilor aprinși • De dincolo de ape (2009), Străinii din Kipukua (2010), Poeme (2010), Teatru I (2010), Teatru II (2010) și Cartea deschisă a Împărăției • De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii (2011).
