ISBN: 978-973-46-8042-9
An apariție: 2020
Lună apariție: 6
Număr pagini: 792
Tip ediție: cartonată
Format: 130x200
Colecție: SERIA DE AUTOR N. Steinhardt
Domenii: Artă și fotografie > Critica şi teoria artei

Biografii, autobiografii și jurnale > Memorii, amintiri

Critică și istorie literară > Cărţi şi lectură

Varia (vol. II)

Autori: N. Steinhardt

79,95 lei

Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, referinţe critice şi indici de Florian Roatiş

Repere biobibliografice de Virgil Bulat

Opera integrală N. Steinhardt este publicată în coeditare cu Mănăstirea „Sfînta Ana”, Rohia

„Volumul reunește texte publicate în reviste, dar și în volume postume, neincluse în Integrală, convorbiri, tablete radiofonice și texte inedite găsite între manuscrisele din chilia lui Steinhardt de la Mănăstirea «Sfînta Ana» din Rohia. Evreu botezat, devenit monah creștin, N. Steinhardt s-a vrut cu toată ființa român. Om al incertitudinilor, nu doar literare, ci și existențiale, identitare, spera că statornicirea sa întru Hristos îi va face posibilă devenirea românească. Nicăieri în opera sa dragostea și admirația pentru poporul român nu sînt atît de limpede și de entuziast exprimate ca în eseul «Secretul Scrisorii pierdute», din prima secțiune a volumului, eseu ce a dat naștere multor dezbateri. Și poate că elogiul cel mai cald al creștinismului l-a făcut în convorbirile sale de la Jilava – aflate în a treia secțiune – cu indianistul Sergiu Al-George, «ființa cea mai desăvîrșit multilaterală» pe care a cunoscut-o. Venite tardiv, dar atît de oportun, cuvintele lui Ion Negoițescu l-ar fi bucurat cu asupra de măsură pe monahul-eseist: «Cosmopolit prin însăși cuprinderea îndeletnicirilor lui intelectuale, mai român totuși ca N. Steinhardt n-a fost nimeni».” (Florian Roatiș)

An apariție: 2020
Lună apariție: 6
Număr pagini: 792
Tip ediție: cartonată
Format: 130x200

Fără comentarii

în revista Orizont

Volumul cuprinde cronici, eseuri, comentarii, însemnări diverse, convorbiri și interviuri, tablete radiofonice, unele publicate de N. Steinhardt, altele inedite, găsite de editor între manuscrisele rămase la Mănăstirea Rohia. Prin forța lucrurilor, un volum eterogen, cu paliere axiologice variate, cu texte vizînd domenii culturale multipl

Citeste mai mult

May 15, 2021

Dosar de presă

Alexandru RUJA

170 views

în Contemporanul, nr. 9

Volumul al doilea din Varia (Opere 19) este şi cea mai consistentă recuperare de pînă acum. Pentru că radiografiază nu doar ultimul sfert de veac publicistic, dar pune laolaltă toate informaţiile de după convertire. Rezultă o panoramă ontologică din care e ideal să portretizezi pe monahul de la Rohia. Ba aş zice că ar trebui să ne r

Citeste mai mult

September 9, 2020

Dosar de presă

Marius MIHEȚ

172 views

pe lapunkt.ro

Varia – 1 & 2 – reprezintă (și acum ajung la ”comoara și mai mare”) volumele cu numerele 18, respectiv 19 dintr-o munumentală (și la propriu, și la figurat) inițiativă în duet a Mănăstirii Rohia și a editurii Polirom: seria completă a operelor lui Nicolae Steinhardt. Seria de autor N. Steinhardt a debutat în toamna anului

Citeste mai mult

August 22, 2020

Dosar de presă

Cristian PĂTRĂȘCONIU

160 views

în revista Ramuri, nr. 8

De la pagina 110 pînă la pagina 169 din volumul al doilea din antologia Varia de Nicolae Steinhardt ne putem bucura de, nici mai mult, nici mai puțin, o comoară de hermeneutică cu privire la opera lui Ion Luca Caragiale: e vorba despre o anume, foarte aparte, neobionuită interpretare la cea mai faimoasă piesă de teatru a lui Caragiale, în

Citeste mai mult

August 15, 2020

Dosar de presă

Cristian PĂTRĂȘCONIU

159 views

Despre autori

N. Steinhardt (autor)

N. Steinhardt se naște la București pe 29 iulie 1912. Își face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Își ia bacalaureatul în 1929 și frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 își ia licența în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză și publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Își ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 și 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme și Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea și la Revista Fundațiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului și, din nou, Revista Fundațiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla și Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câțiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri și de critică foarte bine primite, deși unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii și al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.