Recunoscut astazi ca unul dintre romanele cult din literatura americana si una dintre capodoperele clasice ale erotismului, Tropicul Cancerului a aparut initial la Paris in 1934, fiind interzisa mai bine de un sfert de secol peste ocean. Cartea reprezinta o combinatie dezinhibata de fictiune si biografie, de naratiune si flux liber al constiintei, prezentind cu dezinvoltura aventurile adesea licentioase ale unui tinar scriitor american exilat in Parisul anilor ’30. El duce o existenta marginala si precara, invirtindu-se prin baruri, sali de dans, bordeluri si locurile de adunare ale unei boeme adesea sordide, ale carei excentricitati si excese le inregistreaza intr-un stil precis, necrutator si complice-amuzat. Cartea isi datoreaza renumele limbajului franc si fara perdea, pasiunii cu care isi traieste naratorul momentele de disperare sau exaltare, precum si paginilor vizionare, poetice, care dau cartii o intensitate halucinanta.
Henry Valentine Miller (1891-1980) s-a născut în Yorkville, New York, într-o familie de origine germană. Şi-a petrecut anii de şcoală în Brooklyn, între 1909 şi 1924 a încercat să lucreze în atelierul de croitorie al tatălui său, a trecut prin greutăţi, slujbe prost plătite, în medii dominate de sărăcie şi mediocritate. Hotărît să se apuce de scris, la treizeci de ani pleacă la Paris, unde îşi petrece următorul deceniu. Se împrieteneşte cu scriitorul Lawrence Durrell şi o cunoaşte pe Anaïs Nin, cu care trăieşte o adevărată poveste de dragoste şi care îl va sprijini la începuturile carierei sale. În 1934 scrie Tropicul Cancerului, un roman cu tentă autobiografică. Devine faimos pentru descrierile sale realiste şi cîştigă simpatia unor autori precum T.S. Eliot şi Ezra Pound. Tot în anii ’30 publică Primăvară neagră şi Tropicul Capricornului. În 1940, Miller se întoarce în America şi se stabileşte în Big Sur, California pentru următorii douăzeci de ani. Scrie alte cîteva volume critice la adresa Americii şi de un deosebit umor; din această perioadă datează şi capodopera sa, trilogia „Răstignirea trandafirie”, alcătuită din Sexus (1949), Plexus (1953) şi Nexus (1960). În anii ’60 încep să-i apară şi în America primele romane, iar Miller ajunge peste noapte un idol printre scriitorii americani pentru stilul aparte şi ideile sale ce subminează preceptele morale foarte stricte ale vremii, precum şi formulele scriiturii moderniste. Înţelepciunea inimii, volum de eseuri şi povestiri, demonstrează încă o dată variata paletă de stiluri, stări şi subiecte pe care le abordează Henry Miller. Într-o înşiruire liberă a ideilor, Miller implică cititorul în propriile gînduri şi sentimente cu o lipsă de reticenţă înviorătoare. Incluzînd şi cîteva dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, printre care se numără „Veteranul alcoolic”, „Moartea creativi tăţii”, „Pîntecele enorm”, „Filozoful care filozofează”, volumul cuprinde eseuri despre Raimu, vedetă a cinematografului la începuturile sale, Brassaï, cunoscut fotograf al Parisului, psihanalistul E. Graham Howe şi de asemenea analize ale unor opere şi scriitori celebri, dintr-o perspectivă inedită.
