Traducere de Const. Popescu
Povestirile reunite in acest volum prezinta, in majoritate, protagonisti ce isi resimt acut singuratatea si izolarea, confruntindu-se cu o chinuitoare incapacitate de a iubi. Domnul Durere si Miriam iau o tenta supranaturala de cosmar, in timp ce Ultima usa inchisa (pentru care Capote a cistigat O. Henry Award in 1946) si Soimul fara cap capata accente de thriller psihologic. Fie ca sondeaza constiinte adulte prinse in crize de egoism pueril sau descrie fascinat mastile de adult pe care si le iau copiii, stilul este mereu de o transparenta eleganta, cu o nota de umor si melancolie.
Truman Capote, pe adevăratul său nume Truman Streckfus Persons, s-a născut la 30 septembrie 1924 în New Orleans şi, după divorţul părinţilor, a fost crescut de familia mamei sale, într-un orăşel din Alabama. Cînd aceasta s-a recăsătorit cu un om de afaceri cubanez, Capote s-a mutat la New York şi a adoptat numele tatălui vitreg. La şaptesprezece ani şi-a întrerupt studiile şi s-a angajat la The New Yorker; curînd a început să-şi publice povestirile în prestigioase reviste literare, iar în 1948 i-a apărut romanul Alte glasuri, alte încăperi, care s-a bucurat de un enorm succes şi l-a impus în atenţia criticilor ca una dintre cele mai mari speranţe ale prozei americane. Volumele de povestiri, romanele şi piesele de teatru publicate ulterior – O vară la răscruce (1943, roman apărut postum în 2005), Arborele nopţii şi alte povestiri (1949), Harfa de iarbă (1951), Mic dejun la Tiffany (1958), Cu sînge rece (1966), Muzică pentru cameleoni (1980) –, dintre care multe sînt obiectul unor ecranizări celebre, îi consolidează definitiv reputaţia şi, totodată, stilul: o combinaţie irezistibilă de nonconformism, ironie, rafinament psihologic şi complexitate stilistică.
