Gabriel ANDREESCU este profesor asociat la Şcoala doctorală de Filozofie, Sociologie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara. A militat pentru respectarea drepturilor omului încă din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenţii care s‑au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Din 1990 a iniţiat mai multe organizaţii neguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Român, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut: Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1998); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari, 1990‑2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004); Reprimarea mişcării yoga în anii ’80 (2008); L‑am urât pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă (2009); Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii (2013); MISA. Radiografia unei represiuni (2013); Existenţa prin cultură. Represiune, colaboraţionism şi rezistenţă intelectuală sub regimul comunist (2015, Premiul revistei Observator cultural pentru eseistică). A editat, tot la Editura Polirom, Naţionalişti, antinaţionalişti... O polemică în publicistica românească (1996), Problema transilvană (în colab. cu Gusztáv Molnár, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă, vol. I: 1979‑1985 (în colab. cu Mihnea Berindei, 2010), şi vol. II: 1986‑1989 (în colab. cu Mihnea Berindei, 2014). Este coautor, alături de Miklós Bakk, Lucian Bojin şi Valentin Constantin, al volumului Comentarii la Constituţia României (2010).
