In ultimele decenii, cercetarile din domeniul traductologiei au favorizat aparitia a numeroase catedre, publicatii si institutii specializate, in care teoria are adesea o pondere excesiva comparativ cu exemplele concrete. In acest volum, rezultat in urma unei serii de conferinte si seminare despre traducere sustinute de autor la Toronto, Oxford si Universitatea din Bologna, Eco nu isi propune sa elaboreze o teorie generala a traducerii, ci sa ridice mai multe probleme teoretice pornind de la exemplele practice cu care s-a confruntat in calitate de corector al traducerilor altora, de traducator propriu-zis si de autor tradus care a colaborat cu propriii traducatori. Este o carte care se bazeaza pe exemple, un mozaic de citate si confruntari. Chestiunea centrala o reprezinta definitia traducerii, iar raspunsul – sau, mai bine zis, intrebarea initiala – este ca inseamna „a spune cam acelasi lucru”. Desi, aparent, esenta problemei ar sta in acel „cam”, multe intrebari graviteaza si in jurul lui „a spune” (se vorbeste inclusiv despre asa-numitele traduceri intersemiotice, cum ar fi ecranizarea unui roman sau transpunerea unei poezii pe muzica), al lui „acelasi” si, mai ales, al lui „lucru”. Ce anume trebuie sa redea traducatorul din textul tradus? Simpla suprafata lexicala si sintactica? Prea usor sau, mai bine zis, prea greu, dupa cum veti vedea. De aici pornesc o serie de explorari in universul traducerii, prin limbi diferite, pornind de la expresii idiomatice pentru a ajunge la textele lui Shakespeare, dind cuvintul mai intii traducatorului automat Altavista confruntat cu inceputul Facerii, totul sub semnul unui principiu: traducerea este in primul rind un proces de negociere, precedat de unul de interpretare.
- An apariție
- 2008
- Lună apariție
- 0
- Număr pagini
- 400
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 135x200
Despre autori
Umberto Eco (1932-2016) a fost, în anii ’60, unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, devenind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. A scris romane care au ajuns în scurt timp celebre, studii de semiotică, estetică şi teorie literară şi numeroase articole cu teme dintre cele mai diverse. Din opera sa, la Editura Polirom au apărut În ce cred cei care nu cred? (în colaborare cu Carlo Maria Martini), În căutarea limbii perfecte, Misterioasa flacără a reginei Loana, Trei povestiri (în colaborare cu Eugenio Carmi), Pendulul lui Foucault, Baudolino, Cum se face o teză de licenţă, Şase plimbări prin pădurea narativă, Limitele interpretării, Apocaliptici şi integraţi. Comunicaţii de masă şi teorii ale culturii de masă, A spune cam acelaşi lucru. Experienţe de traducere, Insula din ziua de ieri, De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn şi interpretare, Kant şi ornitorincul, Cimitirul din Praga, Cum ne construim duşmanul, Confesiunile unui tînăr romancier, Numărul zero, Cronicile unei societăți lichide, Scrieri despre gîndirea medievală şi Despre televiziune. Scrieri 1956-2015.