Premiul pentru cea mai buna carte de critica, eseu, teorie literara pe 2006, acordat de revista Observator cultural
Lucrarea constituie o explorare monografica a interpretarii, ca demers corectiv, explorator, mediator, explicativ si critic. O bogata bibliografie, deschisa deopotriva spre hermeneutica filosofica (Heidegger si Gadamer) si spre stiintele umane (Weber, Habermas, Apel, etc.), e sistematizata de autor intr-o constructie originala, care-si propune sa ofere o reprezentare cuprinzatoare, veridica si operationala a multiplelor aspecte ale interpretarii, ca interfata a gindirii. Ea incearca sa raspunda intrebarilor, pe cit de stringente, pe atit de anevoioase: ce este interpretarea, cum functioneaza, care-i sint limitele, daca si in ce masura poate ajunge la rezultate valide? Una dintre trasaturile distinctive ale cartii e ca interpretarea e vazuta ca un exercitiu rational, avind insa adesea o origine irationala si, in orice caz, fiind conditionata, in mare masura, de pasiuni, credinte, ambitii, frustrari, dorinta de putere etc.
- An apariție
- 2006
- Lună apariție
- 9
- Număr pagini
- 600
- Tip ediție
- broșată
- Format
- 135x200
Despre autori
Paul CORNEA (1923-2018), doctor în științe filologice, profesor emerit la Facultatea de Litere a Universității din București, fost director general în Ministerul Culturii (1953-1965), ministru secretar de stat în Ministerul Învățământului (ianuarie-iunie 1990), șef de catedră și decan al Facultății de Litere (1990-1996). Membru în Comitetul executiv și vicepreședinte al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1991-1997), președinte de onoare al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România.
Volume publicate: Studii de literatură română modernă (ESPLA, 1962), Anton Pann (ESPLA, 1964), De la Alecsandrescu la Eminescu (ESPLA, 1966), Originile romantismului românesc. Spiritul public, mișcarea ideilor și literatura (Minerva, 1972; ed. a II-a, Cartea Românească, 2008), Conceptul de istorie literară în cultura românească (Eminescu, 1978), Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii (Eminescu, 1980), Itinerar printre clasici (Eminescu, 1984), Introducere în teoria lecturii (Minerva, 1988; ed. a II-a, Polirom, 1998; traducere în limba italiană, Sansoni, 1993), Aproapele și departele (Cartea Românească, 1990), Semnele vremii (Eminescu, 1995), Interpretare și raționalitate (Polirom, 2006), Delimitări și ipoteze. Comunicări și eseuri de teorie literară și studii culturale (Polirom, 2008), Ce a fost – cum a fost (convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, Polirom – Cartea Românească, 2013).