Cușca este un roman-parabolă despre libertate și limitele ei invizibile, despre felul în care omul intră singur în propriile închisori fără să le recunoască decât atunci când gratiile încep să se strângă. Pornind de la captivitatea brutală a unui european pierdut în nordul Africii, romanul transformă experiența exterioară a prizonieratului într-o călătorie interioară, unde frica, memoria, iubirea, puterea și iluzia controlului se confruntă fără milă. Într-un spațiu dominat de deșert, de violență politică și de singurătate, Carol descoperă că adevărata captivitate nu ține doar de ziduri, regimuri sau lanțuri, ci de propriile alegeri, de relațiile care ne consumă, de ambițiile și fricile care ne modelează viața. Romanul construiește treptat imaginea unei lumi alcătuite din „cuști” succesive – familiale, sociale, afective, ideologice – din care omul evadează doar pentru a intra în altele mai subtile. Cu o scriitură densă, reflexivă și puternic vizuală, Cușca depășește granițele romanului realist și devine o meditație despre sens, identitate și fragilitatea libertății umane. Este povestea unui om care, confruntat cu moartea și cu deșertul, începe să înțeleagă că uneori cea mai greu de văzut închisoare este aceea în care ai intrat de bunăvoie. Romanul are o forță aparte prin felul în care transformă experiența concretă într-o parabolă despre condiția umană. Nu e doar un text despre captivitate, ci despre mecanismele prin care oamenii ajung să o accepte ca mod de viață. Iar imaginea deșertului funcționează foarte bine în contrapunct: spațiul absolut al libertății întâlnit de un om care descoperă că poartă gratiile în sine.
Hanna BOTA (7 iulie 1968, Cluj-Napoca) este licențiată în teologie (1999) și în filologie (2003), absolventă a unui master în etnologie și folclor la Universitatea din București (2004) și doctor în antropologie culturală la Universitatea de Vest din Timișoara (2012). Este redactor la revista Viața Românească, colaborează la diverse reviste din țară și din străinătate, este poetă și prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A publicat mai multe volume de poezie: Candidați pentru ploaia târzie (1994), Dincolo de sine (1997), Ultimele poeme închipuite ale lui VV în transcriere imaginară de... (2003), Elogiul pietrei (2004), Jurnalul unui nabi (2007), Don’t play with the snakes (2008, antologie tradusă în engleză), Poeme pentru Yerutonga (2010), Omul și piatra (2013), Poeme hindice (2013), Imperfecțiunea perfectă. Poeme în dialog cu sculptura lui Peter Jecza (2018; tradus în turcă în 2019), 33+3. Poemele copilăriei (2020), De-a timpul (2024). Volume de proză: Tabla de șah (2006), Maria din Magdala (2007; tradus în italiană în 2010), Cronicile memoriei (2010), Ultimul canibal. Jurnal de antropolog (2011, 2015), Dansând pe Gange (2013), Când în fiecare zi e joi (2016), Trei femei, cu mine patru (2023).
Foto autoare: Andrei Niculescu
