Autorul romanului-cult Ultima vară în oraş
Traducere din limba italiană de Cerasela Barbone
O bucată de pâine albă fără sare – darul pe care un scriitor bătrân îl face câinilor lui, tată şi fiu, ca un fel de împărtăşanie după ce la cină o discuţie aprinsă a împărţit lumea în două: iubitorii de câini şi cei de pisici. Plimbându-se cu credincioşii lui prieteni pe splendida stradă romană cu lumini pe cale să se stingă la ferestre unde norocul i-a surâs să locuiască, bătrânul scriitor îşi aminteşte cum a ajuns la Roma ca jurnalist entuziast în anii 1960, slujbele mărunte pe care le-a avut pentru a supravieţui, strania lume a cinemaului, boema plină de fum şi de culoare a lumii artistice italiene, cafenelele din Piazza del Popolo, întâlnirile cruciale din Piazza Navona cu fabuloasa ei fântână, zile de vacanţă în Sicilia, un poet trădat, o scriitoare uriaşă care l-a ajutat să publice primul roman şi o viaţă întreagă în mrejele unui oraş care te copleşeşte cu frumuseţea lui. Un oraş de poveste în care prietenii dispar, iubirile se pierd în noapte, iar la sfârşit nu mai rămâne decât aşteptarea.
„În romanele lui Calligarich, povestea prevalează adeseori asupra atmosferei, ambianţei şi vieţii sufleteşti a personajelor, golani simpatici, femei cu personalităţi puternice, artişti, intelectuali, beţivi notorii. Toate personaje care inspiră o simpatie neîntârziată, începând cu scriitorul nostru «considerabil înaintat în vârstă», care cu o afectuoasă şi lucidă ironie dezmiardă memoria colegilor, femeilor, prietenilor, dovedind capacitatea rară de a recunoaşte bună-voinţa sorţii în situaţii cruciale de-a lungul extrem de interesantei sale vieţi, atât de asemănătoare cu a autorului.“ (LetteratitudineNews)
„Puţini scriitori au reuşit, în puţine pagini, să facă simţit parfumul unei epoci, să schiţeze personaje în multe feluri de neuitat şi să descrie totodată melancolia provocată de trecerea timpului şi nostalgia pentru tinereţea pierdută.” (Il Mattino)
„Un splendid exemplu de naraţiune autobiografică.” (Avvenire)
„O carte de citit, de savurat şi de păstrat în inimă.” (Imbucato Speciale)
Gianfranco CALLIGARICH s-a născut în 1947 în Asmara, capitala Eritreei, aflată la acea vreme sub administraţie britanică, într-o familie cosmopolită cu origini triestine. Copilăria şi adolescenţa le-a petrecut în Milano, după care s-a mutat la Roma, unde a lucrat în presă şi la televiziune. Romancier şi dramaturg, Calligarich este cunoscut şi ca autor de scenarii TV şi cinematografice. A debutat în 1973 cu L’ultima estate in città (Ultima vară în oraş, Polirom, 2021), care a devenit o carte-cult şi a fost reeditată de câteva ori. Ulterior a mai publicat Posta prioritaria (2002), Privati abissi (2011, Abisuri personale, Polirom, 2022), Principessa (2013), La malinconia dei Crusich (2016) şi Quattro uomini in fuga (2018). Abisuri personale a fost nominalizat la Premiul Viareggio şi a obţinut Premiul Bagutta, iar La malinconia dei Crusich a fost recompensat cu Premiul Viareggio în 2017 şi a fost nominalizat la premiile Grinzane, Manzoni şi Vigevano. Romanele lui Calligarich au fost traduse în mai multe limbi de circulaţie internaţională şi au apărut sau urmează să apară în SUA, Spania, Germania, Franţa, Austria, Marea Britanie, Olanda, Israel etc. În prezent Gianfranco Calligarich locuieşte la Roma.
