„Un nebun! Asta e ceva ce stirneste oroare. Tu ce esti, cititorule? In ce categorie te incadrezi – a prostilor sau a nebunilor? Daca ti s-ar da sa alegi, vanitatea te-ar impinge sa o preferi pe ultima. Da, inca o data intreb, la ce foloseste o carte care nu este nici instructiva, nici amuzanta, nici stiintifica, nici filosofica, nici de agricultura, nici elegiaca, o carte care nu ofera nici o reteta contra cosurilor ori contra puricilor, in care nu scrie nimic nici despre caile ferate, nici despre bursa, nici despre strafundurile sufletului omenesc, nici despre vesmintele din Evul Mediu, nici despre Dumnezeu, nici despre diavol, ci in care este vorba despre un nebun, adica despre lume, aceasta mare neroada care se roteste de secole in spatiu fara sa faca un pas; si care urla, careia ii curg balele si apoi se sfisie singura.” (Gustave Flaubert)
Unul dintre marii scriitori ai secolului al XIX-lea, Gustave Flaubert s-a născut la 12 decembrie 1821, în Rouen. După ce a absolvit Collège Royal, în 1840, a început să lucreze la primele piese de teatru şi la schiţele romanelor sale istorice. Publicase deja prima povestire în 1837, în revista Colibri. Doamna Bovary, la care Flaubert a început să lucreze în 1851, apare abia şase ani mai tîrziu. Pentru următorul său roman, Salammbô (publicat în 1862), Flaubert caută inspiraţie în Tunisia, unde ajunge în 1858. În 1869, după 26 de ani de lucru, publică Educaţia sentimentală, despre care mulţi consideră că a influenţat major dezvoltarea romanului european. Alt roman la care a lucrat intens, dar care va apărea neterminat, abia în 1881, este Bouvard şi Pécuchet. În 1880, la 7 mai, Gustave Flaubert se stinge din viaţă la Croisset, locul unde se izolase încă din 1864. În acelaşi an, cîţiva scriitori – printre care se numărau Émile Zola, Guy de Maupassant, J.-K. Huysmans şi Paul Alexis – i-au dedicat lui Flaubert colecţia de romane Les Soirées de Médan.
