Scotch este imaginea unui dezolant spatiu postindustrial dintr-un oras de provincie: uzine dezafectate, muncitorii si patronii „capitalisti” ai putinelor fabrici salvate de la disparitie, resturi de fier si beton, crisma incredibil de ieftina si blocul de nefamilisti. Aici se schiteaza fragil o poveste intre un inginer tinar, incremenit in capcana Fabricii de Aliaje Speciale, si secretara directorului, care traverseaza dezolantul peisaj pe role, cu volumul lui Marcus Aurelius in rucsac. Peste toate pluteste amintirea lui Ila, taran mort in patul lui, in sunet de cetera, si o abia ghicita nostalgie a lumii rurale disparute. Cartea Ioanei Bradea este un straniu poem muzical despre fabrici si uzine agonizante, despre macarale si masini cu denumiri tehnice complicate, devenite inutile in brava lume noua a Romaniei contemporane.