in Luceafarul de Dimineata

Scotch este un roman fragmentat, poematic şi muzical (de precizat că Ioana Bradea foloseşte şi contrapunctul, transcriind pasaje din presa triumfalistă a epocii de aur), o proză de atmosferă felliniană a unui spaţiu (post)industrial, aşezat simbolic sub semnul scotchului (material de lipit provizoriu şi precar), care îşi trăieşte, cu neputinţă şi resemnare (sau cu stoicism, că tot e amintit şi Marcus Aurelius), sfârşitul, după vremea „marilor speranţe“ de odinioară. Între congenerii douămiişti, Ioana Bradea se dovedeşte o scriitoare cu o voce personalizată şi cu un timbru seducător (ar putea fi comparată, parţial, cu mai vârstnica Iolanda Malamen). Scotch confirmă un talent veritabil (chiar dacă viguros poetic) şi infirmă prejudecata lipsei de substanţă ce a planat fulgurant asupra autoarei. O carte rafinată, mustind de morbideţe, halucinantă, în ciuda veridicităţii tablourilor, un recviem pentru fabricile şi uzinele României socialiste.