„Ca sa tragem linie, marea intrebare este cum sa fie «reparat» capitalismul in lumea industrializata pornind de la preceptul ca un sistem economic liber nu poate functiona fara piete, ca fara libertate economica nu avem creatie, dezvoltare, democratie. Dar economia libera poate fi mai buna sau mai rea; este nevoie de un sector public, de reglementari care sa tina cont de imperfectiunile pietelor, de imperative de ordin social si ecologic. Reinventarea capitalismului devine o problema de meditatie, interogatie sociologica si politologica nu atit pentru mediul academic, cit mai ales pentru cei care guverneaza in democratie. Daca nu vor fi gasite raspunsuri politice care sa linisteasca cetatenii, anomiile vor prolifera, tentatia autoritarista va cistiga, strigoi ai trecutului vor reinvia; libertatile civice, democratia ar pierde.” (Daniel Daianu)
Daniel DĂIANU, membru titular al Academiei Române. S‑a născut la București. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București, la o clasă cu profil de matematică. Licențiat al Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice în 1975. Înainte de 1989 a scris studii ca „Echilibrul extern și controlul absorbției interne” (Revista Economică, 1983), „Un model de creștere economică oneroasă” (Revista Economică, 1985), „Echilibrul și performanța sistemelor social‑economice” (Viitorul Social, 1987), în care a pledat pentru introducerea mecanismelor de piață. După 1990, a fost cercetător invitat la Russian Research Center (Harvard University), Woodrow Wilson Center (Washington, DC), NATO Defense College (Roma), FMI, OCDE, CEE/ONU, William Davidson Institute (University of Michigan, Ann Arbor). A conferențiat la numeroase universități din SUA și Europa. Principalele domenii de interes științific: moneda și finanțele publice, economia tranziției, analiza sistemelor economice, Uniunea Europeană, zona euro. În calitate de cercetător invitat la FMI, a scris studiul „Inter‑enterprise Arrears in a Post‑command Economy” (IMF WP, nr. 54, 1994), în care a oferit o abordare inedită a fenomenului arieratelor, ca formă de cvasimonedă în economiile ce suferă șocuri mari. A formulat conceptul și indicatorul de „încordare structurală”, care a fost utilizat în raportul OCDE privind economia României din 1997. A pledat pentru liberalizarea controlată a contului de capital și reglementarea strictă a piețelor financiare. Este un critic al suprafinanciarizării economiilor. Ca membru al Parlamentului European (2007‑2009), a fost coraportor (cu Ieke van den Burg) pentru reforma sistemului de reglementare și supraveghere a piețelor financiare (Raportul Lamfalussy – Follow Up). Este profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din 2004. A fost profesor invitat la universitățile Berkeley și UCLA (SUA) și la Universitatea din Bologna. Are numeroase cărți și articole publicate în străinătate și în țară, dintre care amintim: Funcționarea economiei și echilibrul extern (1992, Premiul Academiei Române „Petre S. Aurelian”), Echilibru economic și monedă (1993), Economic Vitality and Viability (1995), Transformation as a Real Process (1998), Balkan Reconstruction (2001, în colab., coord.), Încotro se îndreaptă țările postcomuniste? Curente economice în pragul secolului (Polirom, 2000), România și Uniunea Europeană. Inflaţie, balanţă de plăţi, creştere economică (în colab., Polirom, 2002), Pariul României (2004), Ethical Boundaries of Capitalism (în colab., 2005, coord.), Ce vom fi în Uniune. Pariul modernizării României (în colab., Polirom, 2006), Which Way Goes Capitalism? (2009), Când finanța subminează economia și corodează democrația (Polirom, 2012), The Crisis of the Eurozone and the Future of Europe (în colab., 2014, coord.), Marele impas în Europa. Ce poate face România? (Polirom, 2015), Emerging Europe and the Great Recession (2018), Băncile centrale, criza și postcriza. România şi Uniunea Europeană încotro? (Polirom, 2018), Economia și pandemia. Ce urmează? (Polirom, 2021). A fost economist‑șef al Băncii Naționale a României (1992‑1997), ministru al Finanțelor (1997‑1998), prim‑vicepreședinte al Autorității de Supraveghere Financiară (2013‑2014), membru în Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României (2014‑2019). Din 2019 este președinte al Consiliului Fiscal. Este membru al Academia Europeae şi al Asociației Americane de Economie, membru (în perioada 2002‑2004, președinte) al Asociației Europene de Economie Comparată (EACES), membru al consiliului de administraţie al Friends of Europe, cercetător asociat (fellow) la CASE (Varșovia), membru în colegiul editorial al mai multor publicații naționale şi internaționale şi al Grupului la Nivel Înalt pentru Reforma Finanțării Bugetului UE (HLGOR) condus de Mario Monti.
