Valeriu Cristea (1937-1999) a fost unul dintre cei mai importanti critici literari romani postbelici, dedicat deopotriva literaturii autohtone si operei unor mari scriitori straini. Debuteaza in 1962 cu o cronica publicata in Gazeta literara. Atractia sa pentru opera lui Dostoievski si-a spus cuvintul inca de la inceputuri, a doua sa carte, publicata in 1971, purtind titlul Tinarul Dostoievski. I-au urmat: Pe urmele lui Don Quijote (1974), Introducere in opera lui Ion Neculce (1974), Domeniul criticii (1975), Aliante literare (1977), Spatiul in literatura (1979; ed. a II-a, 2003), Modestie si orgoliu (1984), Fereastra criticului (1987), Dupa-amiaza de simbata (1988; ed. a II-a, 1999; ed. a III-a, 2006), Despre Creanga (1989; ed. a II-a, 1994), A scrie, a citi (1992), Bagaje pentru paradis (1997), Dictionarul personajelor lui Creanga (1999). A fost de trei ori laureat cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1970, 1979, 1983) si de doua ori cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1974, 1995). Pentru volumul Dupa-amiaza de simbata, i s-a decernat Premiul ?Bogdan Petriceicu Hasdeu? al Academiei Romane (1989).