Traducere din limba italiana de Stefan Augustin Doinas
Cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini, unul dintre cei mai prolifici si mai influenti intelectuali ai primei jumatati a secolului al XX-lea, reeditata dupa 15 ani de absenta.
Romanul autobiografic Un om sfirsit, publicat in 1912, este cea mai cunoscuta lucrare a lui Giovanni Papini. Cartea realizeaza un portret al intelectualului macinat de convingeri contradictorii si de o profunda dezamagire in fata mediocritatii din jur, careia ii opune o atitudine critica si lucida, dar sfisiata de angoase. Este confesiunea uluitoare a unei personalitati complexe, de un egocentrism maladiv, insa scrisa intr-o maniera impresionanta, cu inteligenta si deplina onestitate. Stilul vehement si incisiv al lui Papini, bogat in imagini si cultivind cu voluptate paradoxul, surprinde si provoaca cititorul, care recunoaste in scriitorul italian unul dintre acele spirite vesnic nelinistite, aflate intr‑o perpetua cautare.
„Eu nu sint un om in adevaratul inteles al cuvintului. Nu sint un om ca toti ceilalti, un om in carne si oase, un barbat nascut din femeie. Nu am venit pe lume precum semenii mei. Nimeni nu mi-a vegheat leaganul, nici primii ani de viata. Nu am cunoscut nerabdarea adolescentei sau siguranta legaturilor de familie. Eu – si voi spune asta in auzul intregii lumi, fie ca ma credeti sau nu – sint doar o figura nascuta dintr-un vis... Exist numai pentru ca cineva ma viseaza, cineva care, dormind, ma vede miscindu-ma, actionind si traind – sau, chiar acum, rostind aceste cuvinte.” (Giovanni Papini)
„Doar persoanele sterile si mediocre se preocupa de perfecta coerenta a gindurilor proprii si sint obsedate de teama de a nu gresi. Papini a gresit de multe ori, s-a contrazis cu furie, pina la a se compromite. Si totusi opera sa a ramas unitara si coerenta de la prima pina la ultima pagina.” (Mircea Eliade)
Giovanni Papini, unul dintre cei mai marcanti intelectuali ai secolului XX, s‑a nascut in 1881, la Florenta. Dupa ce a lucrat o scurta perioada ca profesor si bibliotecar, s‑a implicat intr‑o activitate frenetica de scriitor si publicist, devenind cu timpul un erudit autodidact. Revenirea la catolicism si colaborarea sa cu regimul fascist au provocat numeroase polemici, facind din Papini o personalitate controversata a epocii sale. S‑a stins din viata in 1956, in orasul sau natal. A debutat ca scriitor cu un ciclu de „povestiri metafizice” si a continuat sa publice fara intrerupere vreme de aproape jumatate de secol, genurile sale predilecte fiind eseul si romanul. Dintre lucrarile sale au mai fost traduse in limba romana Amurgul filosofilor (1907), Un om sfirsit (1912; Polirom, 2008, 2011), Martorii Patimilor (1938), Chipuri de oameni (1941) si Viata lui Iisus (1921).
