Ediție nouă
Traducere si prefata de Emil Iordache
O tulburatoare poveste de dragoste, pe fundalul unor vremuri antropofage, omul aflat fata in fata cu Dumnezeu, dar si cu „Diavolul baltat” - iata, pe scurt, ce se poate citi in acest roman, cu revelatia ca orice golgota individuala contribuie la mintuirea tuturor. In vreme ce, in Occident, romanul „Doctor Jivago” cunostea un adevarat triumf, in fosta Uniune Sovietica era interzis, iar autorul sau - ostracizat. Boris Pasternak - laureat al premiului Nobel pentru literatura - nu este primul mare poet care-si incheie opera cu un roman, dar este, cu siguranta, singurul mare poet care a suferit atit de mult pentru un roman.
Boris Leonidovici PASTERNAK(1890–1960) s-a născut la Moscova, într-o familie aparținând cercului intelectual și artistic al epocii, printre oaspeții săi frecvenți numărându-se Lev Tolstoi, Serghei Rahmaninov, Aleksandr Skriabin, Émile Verhaeren și Rainer Maria Rilke. Din 1909 până în 1913, Pasternak studiază filosofia la Universitatea din Moscova, perioadă în care începe să frecventeze cenaclurile literare și face primele încercări de traducere (din poezia lui Rilke). Debutează în 1914 cu volumul de versuri Geamănul din nori, urmat de Pe deasupra barierelor (1917) și Sora mea, viața (1922), rămas până astăzi unul dintre titlurile de referință ale liricii moderne. De-a lungul anilor ’20 și ’30, reputația scriitorului se consolidează, iar Pasternak începe să fie perceput drept unul dintre liderii generației sale literare. Începând din 1937 însă, atacurile politice la adresa lui devin tot mai numeroase, întețindu-se și mai mult imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. În acest context cultural tulbure și amenințător, Pasternak este nominalizat de șapte ori pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură, care îi va fi decernat în 1958 și pe care, în urma unor presiuni și amenințări repetate, scriitorul va fi nevoit să-l refuze. Drept rezultat al unei decizii fără precedent a Academia Suedeză, ceremonia de decernare a premiului va avea loc post-mortem, în 1989.
