pe semnebune.ro
Este vorba mai degraba despre viata, despre episoade aparent banale, despre decizii si intimplari (tot aparent) marunte, care apoi te urmaresc si schimba tot ce vine dupa ele, pentru ca, nu-i asa, viata nu are unitati de masura. Dragostea din povestirile lui Lucian Dan Teodorovici nu e un registru aparte, separat de restul trairilor, la fel cum e s
Citeste mai multpe lapunkt.ro
Recitit acum, textul diaristic al lui Alice Voinescu este o autentica capodopera. De pe un alt versant decit Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, opera lui Alice Voinescu este expresia acestei incapatinari a umanitatii de a rezista. Si de a rosti, fara ezitare, adevarul care salveaza si mintuieste.
Citeste mai multpe lapunkt.ro
In aceasta acceptiune, jurnalul mistic, crestin, spiritual al lui Alice Voinescu se apropie de alte jurnale celebre: cel al lui Lev Tolstoi si acela, din spatiul romanesc, al lui Nicolae Steinhardt. Acest jurnal feminin este, si el, un jurnal al (ne)fericirii. Nimic din experienta milenara a eului nu-i este strain diaristei, nici macar componenta c
Citeste mai multin Revista 22 nr. 1240-1241
Din cele 400 de pagini ale volumului Ce a fost. Cum a fost e greu sa extragi un sinopsis de momente semnificative. Practic, fiecare detaliu isi are rostul lui. Totul se leaga, evenimentele mari si cele marunte, scenele dilatate, anii comprimati, totul urmareste de fapt firul unic al clarificarii de sine. In acelasi timp, cartea musteste de figuri.
Citeste mai multin Ziarul de duminica
Este singura antologie de proza scurta douamiista, cuprinzind toate numele importante ale genului, intr-o colectie care, dincolo de importanta sa documentara incontestabila, are si girul valoric al unuia dintre cei mai buni critici literari din noua generatie.
Citeste mai multpe semnebune.ro
Din perspectiva tehnicii narative, romanul este o bijuterie in care autoarea se strecoara fara ostentatie in pielea fiecarui personaj, rezultatul fiind o rafinata analiza psihologica si contextuala. (...) De la Zogru, la Mamica la doua albastrele, Doina Rusti demonstreaza abilitatile unui scriitor complex, necesar si memorabil. Vorbim de lipsa de e
Citeste mai multin Ziarul de duminica
Un roman incitant, irezistibil, savuros. O naratiune perfect articulata. Cu maiestrie, despre iubire si moarte. Si despre America secolului XX (a doua jumatate). Cinism cit incape. Erotism din plin. Superliteratura. Un inceput de an numai bun.
Citeste mai multin Ziarul de duminica
„Candoarea, asta e singurul cuvint care mai poate salva lumea intr-o zi de decembrie cind toate se precipita.” Autoportretul necrutator al unei alergatoare de cursa lunga, schitat cu sensibilitate, sinceritate, dar si un portret al nostru, al tuturor. O oglinda pentru cititor. O carte a intrebarilor, indoielilor, angoaselor. O lectura t
Citeste mai multin Ziarul de duminica
De citit si de daruit. Pentru emotie, candoare si umor. Dar si pentru tristete. Pentru vocea cristalina a unui copil pe care totul il mira. Si, mai ales, pentru dorul de copilarie. Nesfirsit. Caci: „asa eram eu la virsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii, de cind ii lumea asta si pamintul, macar sa zica cine ce-o zice.” O
Citeste mai multpe constantinpistea.wordpress.com
Un roman surprinzator de frumos, pe care l-am citit gindindu-ma ca l-a scris Mircea Diaconu, nu politicianul, ci actorul din „Filantropica”, in rolul acela de profesor-scriitoras, care ajunge sa-si vinda singur cartea in strada. Cred ca i-a reusit de o lectura nu doar amuzanta (pentru ca naratorul este un copil), ci si emotionanta, sens
Citeste mai mult